Actualitate

Orice păcat aduce nefericire atât pentru noi înșine, cât și pentru cei din jur

326

Orice păcat aduce nefericire atât pentru noi înșine, cât și pentru cei din jur. Păcatul este început al despărțirii și al diviziunii, introduce senzația de respingere între noi și alți oameni. Păcatul care nu este dezrădăcinat stă ca o greutate pe inimă și îi îndepărtează pe oameni unii de alții.

Orice biruință asupra păcatului este o recucerire a propriei noastre persoane și a altor oameni pentru viața în bună-înțelegere a tuturor. Prin învingerea păcatului, are o loc o deschidere spre apropierea dintre oameni în virtutea naturii noastre comune: biruind păcatul în sine însuși, omul îl ajută pe semenul său, chiar și fără dorința conștientă a acestuia, să-și descopere trăsăturile luminoase ale sufletului, îl atrage pe acesta spre bine, la prima vedere – într-un mod întâmplător.

Biruind păcatul în sine însuși și readucând la viață trăsăturile bune ale sufletului său, omul descoperă comoara duhovnicească și în semenul său, îl ajută pe celălalt să descopere ceea ce încă nu poate întrezări înăuntrul său. Binele rezonează în cercul acelor oameni care îl au, dar nu îl văd încă. Atâta timp cât păcatul îl stăpânește pe om, omul se teme, într-un fel, de omul de lângă el, însă prin biruirea păcatului dinăuntrul său, omul îl molipsește de bine și pe semenul său, și pe ceilalți oameni din anturajul lor.

Este foarte important să observăm și să ne pătrundem de această idee, pentru că în starea în care ne aflăm de obicei, înăuntrul nostru predomină un simțământ pesimist și ne pare că păcatul stăpânește lumea. Un astfel de pesimism ne reține de la lupta cu păcatul și ne face pasivi în această luptă. În urma cunoașterii superficiale a omului din fața noastră nu vedem și nici nu putem întrezări tezaurului de bine pe care îl deține acel om. Însă celui care biruie păcatul înăuntrul său i se deschid ochii asupra binelui, a acelor trăsături bune dinăuntrul celuilalt om, asupra comorilor sale duhovnicești. Când un om păcătos îl va vedea pe semenul său făcând bine, va dobândi înăuntrul său putere pentru nevoință creștinească.

sursa http://lib.pravmir.ru/library/readbook/390

traducere şi adaptare Adelina Benea


Articole Asemănătoare
49

Ne putem încredinţa lui Dumnezeul toate nefericirile noastre

Spuneam să nu dispreţuim prostiile. Acum zic să nu dispreţuim nici păcatul, ca putinţă de a ne revela virtutea, dacă n-o cunoaştem. Şi, în păcat, lucrul care îl sminteşte pe om de cele mai multe ori, este cel mai apropiat de dragoste; este ispita cea mai uşoară pen­tru diavol, este o iubire, este o împreunare. […]

Articole postate de același autor
280

Ai fi vreun sfânt?

Un farmacist din oraşul Victoria se duce la Părintele Teofil – îi prieten şi cu mine farmacistul – şi-mi zice: „Părinte Ghelasie, no, dacă mă tot duc în fiecare duminică şi mă spovedesc, la un moment dat nu mai aveam ce să mai zic. Mă tot gândeam: Ce să mai zic? Ce să mai mărturisesc? […]