Nici o muncă nu înjoseşte valoarea omului, singur păcatul năruie viaţa dumnezeiască în noi

8332

La Muntele Athos, când eram încă începător, un monah bătrân mi-a spus într-o zi ceva minunat în legătură cu treburile cele mai smerite: „Nici o muncă nu înjoseşte valoarea omului, singur păcatul năruie viaţa dumnezeiască în noi”.

Treburile ce nu pot deveni patimă sunt cele mai potrivite vieţii duhovniceşti. Dacă sunt bucătar, pregătesc hrana rugându-mă pentru cei pe care Domnul îi iubeşte. Nu are loc patima. Totodată o astfel de muncă este de mare preţ, căci îmi îngăduie să slujesc celor pe care Hristos îi iubeşte. Putem trăi foarte bine cu o astfel de atitudine.

Arhimandritul Sofronie Saharov – ”Din viaţă şi din duh”, Editura Reîntregirea


Articole Asemănătoare
3413

Învață de la furnică

Se zice că odată Timur (Timurlan, 1336 – 1405), fiind urmărit de adversari, a fost nevoit să se ascundă sub ruinele unei case. Cât a stat ascuns, el a urmărit munca unei furnici, care se necăjea să ridice pe perete un grăunte ce era de două ori mai mare ca furnica. De șaizeci și nouă […]

Articole postate de același autor
4087

De azi îți sunt povară, mă iartă drag copil

De azi îți sunt povară, mă iartă drag copil Sunt un bătrân bolnav, cu sufletul umil Uit atât de multe, sunt speriat de viață Dar vreau ca să te știu, cu zâmbetul pe față. Te-am legănat pe brațe, când te durea ceva Doar eu cu mama ta, nimeni altcineva. Azi brațul meu bătrân, îmi tremură […]