Un boier avea un singur fiu, pe care voia să-l însoare cu o fată săracă, însă evlavioasă. Tânărul însă căuta să scape de dorinţa tatălui său, scuzându-se că nu este încă în stare să câştige cât îi trebuie unei femei. Nu peste mult a venit o slugă şi i-a cerut voie să se căsătorească cu o fată care se afla în serviciul boierului. Acesta l-a întrebat:
– Bine omule, ai tu atâţia bani adunaţi ca să poţi ţine o soţie?
Sluga i-a răspuns:
– Eu am două mii de lei şi fata vreo trei mii de lei.
– Dragul meu, zise boierul, eu cunosc un om care are de o sută ori mai mult şi totuşi zice că nu poate să-şi susţină nevasta.
– Boierule, îi răspunse sluga, tânărul acela desigur că nu a fost niciodată la biserică, şi nu a auzit niciodată că Dumnezeu nu lasă pe ai săi să sufere, dacă ei muncesc şi se încred în El.
Atunci boierul s-a întors spre fiul său care stătea ruşinat şi i-a zis:
– Câţi bani am cheltuit cu educaţia ta, multe ai învăţat, dar ceea ce este mai de folos îţi lipseşte: credinţa în Dumnezeu, aceasta nu ai învăţat-o. Aici eşti întrecut de sluga mea.
Din Grigore Comsa, O mie de pilde pentru viata crestina
