Nu râde niciodată de nenorocirea altuia

6438

Un băiețel cam răsfățat își bătea joc de o bătrânică gârbovă care trăia lângă școală. „Uitați-vă la ea parcă-i semnul întrebării”, – zicea el când o vedea. Alți copiii o compătimeau pe bătrânică, ajutându-i pe rând să aducă apă și lemne de foc.

Dar într-o zi s-a întâmplat o nenorocire. Niște muncitori din sat au reparat fântâna, care se afla între școală și ograda bătrânei, Lucrătorii au lăsat fântâna neacoperită și s-au dus să aducă ciment. Băiețelul răutăcios fugea pe alături de fântână și, călcând pe margine, s-a prăvălit în ea. Deși fântâna era adâncă, în ea era puțină apă. S-au adunat repede oamenii și l-au scos pe nenorocit repede din fântână, ducându-l în casă la bătrânică. Aceea l-a spălat, i-a bandajat rănile și l-a învelit cu o plapumă să se încălzească. Apoi a venit „ambulanța” și băiatul a fost internat în spital, unde a trebuit să petreacă mai multe zile.

S-a dovedit că își vătămase coloana vertebrală: nu mai putea să meargă drept, ci mergea puțin încovoiat.

În schimb băiatul și-a corectat purtarea, a devenit foarte liniștit, gânditor și respectuos. Spatele lui însă, așa și nu s-a mai îndrepat.

„Nu râde niciodată de nenorocirea altuia!”

Pr. Alexandru Iamandii
Extras din 153: Veniti de pranziti, Editura Cu drag, Chişinău 2012, p.57-58


Articole postate de același autor
2861

„Omul este jumătate dragoste, jumătate luptă”

Părinte Iustin, după experienţa dvs. de viaţă, de „îngropare în oameni”, ce credeţi, omul trebuie înţeles sau trebuie iubit? Omul trebuie iubit. Dar ca să-l iubeşti trebuie să-l înţelegi. Dacă îl vezi căzut acolo, neapărat trebuie să gândeşti că trebuie să-i dai o mână de ajutor. Iubirea aproapelui este o lecţie de iubire faţă de […]