Duminica Mironosițelor a început încă din seara zilei de sâmbătă, prin frumusețea Privegherii și prin mesajul adânc pe care îl așază Biserica înaintea sufletelor noastre. Tot în acea seară am stat puțin și cu oameni frumoși din cadrul parohiei, oameni care au adunat în inimă gânduri, trăiri și experiențe de aproape o jumătate de veac.
Și mi-am dat seama încă o dată că, deși pleacă din lumea aceasta atâția oameni demni, nimic din ceea ce au semănat frumos nu se pierde. Ei rămân în amintirea noastră, în rugăciunile noastre și în urmele de lumină pe care le-au lăsat în suflete.
Astăzi, Sfânta Liturghie a umplut multe goluri lăuntrice. Hristos a fost în mijlocul nostru și am simțit, încă o dată, că acolo unde este Dumnezeu nu lipsește nimic: se așterne pacea, se limpezesc frământările și lucrurile care până ieri păreau vagi și nepătrunse își găsesc înțeles.
Unde străbate lumina dumnezeiască, toate capătă claritate, sens și rânduială.
În această zi a femeilor mironosițe, gândul s-a îndreptat firesc și spre femeile de astăzi.
Poate că nu toate conștientizează de la început chemarea aceasta spre așezare, spre curăție și spre dragoste jertfelnică. Omul caută mult, se risipește în multe, aleargă după lucruri care par importante. Dar vine o vreme când înțelege că multe dintre acestea sunt ieftine și trecătoare.
Cea mai de preț rămâne liniștea sufletului, curăția inimii și iubirea care știe să se dăruiască fără zgomot. Spre această frumusețe lăuntrică este chemată femeia în chip aparte.
Tot astăzi am participat și la încreștinarea a opt copilași, majoritatea fetițe, iar două dintre ele au primit numele Maria - nume care poate nu se mai aude atât de des, dar care nu și-a pierdut deloc adâncimea și sfințenia. Numele Preasfintei Născătoare de Dumnezeu și al atâtor femei mironosițe rămâne peste veacuri o mărturie de curăție, de smerenie și de credincioșie.
Toate aceste întâlniri și trăiri ale zilei au adus în suflet un gând de nădejde: nu, nu este încă totul pierdut.
Oricât ar încerca lumea să răstoarne firescul, oricât s-ar îndepărta omul de la simplitatea și curăția lăsate de Dumnezeu, există în adâncul nostru o chemare spre normalitate, spre adevăr și spre lumină. Și, mai devreme sau mai târziu, sufletul tot acolo caută să se întoarcă.
Fie ca Maica Domnului și toate sfintele femei să ne inspire spre o viață curată, așezată și plină de sens.
Fericiți cei curați cu inima...
Pr. Octavian Moșin
