Auzim tot mai des că lumea s-a schimbat mult, că se pierd valorile, că oamenii nu mai sunt cum au fost și că totul merge spre rău.
Și, uneori, privind la graba, răceala și risipirea din jur, suntem tentați să credem la fel.
Dar sunt și zile în care Dumnezeu îți arată, în chip discret, că nu este încă totul pierdut.
O biserică plină de oameni veniți cu inimă bună. Câteva suflete așezate care încă vorbesc frumos, curat și cu rost. O Sfântă Liturghie care aduce pace și limpezește frământările.
Copii care stau cuminți, cu răbdare, așteptând Sfânta Împărtășanie. Toate acestea risipesc neliniștea adunată și reașază în suflet nădejdea.
Pentru lumea grăbită, acestea par lucruri mici și neînsemnate. Dar tocmai în aceste lucruri mici Dumnezeu lasă semnele cele mai limpezi că El lucrează.
Nu este încă totul pierdut câtă vreme mai există mame care își învață copiii să se închine, bunici care aprind candela, oameni care mai găsesc pace în biserică și suflete care încă mai caută curăția.
Răul face zgomot și se vede repede. Binele lucrează tăcut, dar adânc.
De aceea, chiar dacă lumea pare uneori tot mai obosită și mai îndepărtată de Dumnezeu, nu avem dreptul să deznădăjduim.
Încă există lumină.
Nu, nu este încă totul pierdut.
Câtă vreme rămânem cu Hristos, există nădejde.
Pr. Octavian Moșin
