Şi a zis Iisus sutaşului: Du-te! Fie ţie după cum ai crezut (Matei 8, 13)
În Duminica a IV-a după Cincizecime (a Vindecării slugii sutașului), cu binecuvântarea Întâistătătorului Bisericii Ortodoxe din Moldova, Înaltpreasfințitul Mitropolit Vladimir, Preasfințitul Siluan, Episcop de Orhei, Vicar mitropolitan, a săvârşit Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie la Catedrala Mitropolitană „Nașterea Domnului” din Chișinău. Preasfinței Sale i-a coliturghisit soborul de slujitori ai Catedralei.
În cadrul Sfintei Liturghii, Ierarhul Orheiului a înălțat rugăciuni pentru ca Dumnezeu să trimită ploaie binecuvântată pe pământ. Creștinii prezenți la slujbă au avut posibilitate să se închine la părticele din moaştele Sfântului Ierarh Dionisie, Episcopul Cetății Albe-Ismail, aflarea moaștelor căruia este prăznuită în această zi.
In Duminica a patra după Rusalii, la Sfânta Liturghie se citeste pericopa evanghelică de la Sfântul Evanghelist Matei, cap. 8, vers. 5-13, în care se relatează vindecarea slugii sutaşului. Textul acestei Evangheliei descoperă o mulţime de fapte, înţelesuri şi realităţi minunate pentru mântuirea noastră. Aceste realităţi sunt descoperite, în general, în Sfintele Evanghelii, când omul se apropie de Iisus Hristos. În această apropiere-întâlnire se luminează foarte multe dintre tainele vieţii omului, dar mai ales rânduiala lui Dumnezeu cu privire la om şi lume. Mântuitorul Hristos tocmai de aceasta a venit în lume ca să întâlnească pe om în diversele împrejurări concrete ale vieţii sale şi pentru a-i indica calea Împărăţiei.
Cei care cunosc Sfânta Scriptură au reținut cu siguranţă, câteva persoane pe care Mântuitorul le-a privit cu drag, le-a lăudat. Una dintre ele a fost centurionul roman despre care Mântuitorul a spus cuvinte nemaiauzite: „Adevărat vă spun, nici în Israel nu am găsit o credinţă aşa de mare“ (Matei 8, 10). Asemenea smerenie adâncă şi credinţă puternică precum avea ofiţerul roman păgân n-au fost întâlnite nici în rândul poporului ales, fapt care L-a făcut pe Mântuitorul să-l laude cu toată inima.
Cunoaștem că fără credinţă (dimpreună cu faptele bune) nimeni nu se poate mântui. Dar ce este credința? Ne răspunde Sfântul Apostol Pavel: „Credinţa este încredinţarea celor nădăjduite, dovedirea lucrurilor celor nevăzute… Și fără de credinţă nu este cu putinţă a bineplăcea lui Dumnezeu, căci cine se apropie de Dumnezeu trebuie să creadă că El este şi că Se face răsplătitor celor care Îl caută.” (Evrei 11, 1, 6) În această privinţă, cuvintele sutaşului sunt remarcabile: „Zi numai cu cuvântul şi se va vindeca sluga mea”. Câți dintre noi au o astfel de credință în Însuşi Cuvântul Cel veşnic şi atotputernic?
În cuvântul de învățătură rostit, Episcopul Orheiului a subliniat principalele semnificații duhovnicești ale fragmentului evanghelic. „Puterea credinței suta;ului ni se cere și nouă și ni se dă ca mărturie că ea însăși lucrează în viața noastră și a celor apropiați nouă. Putere a credinței care ne face să înțelegem, precum sutașul, că și astăzi, fără să intre în chip văzut în casa noastră, Hristos, intră prin Tainele Sale, în casa sufletului nostru și ne tămăduiește. Ne cere doar atât să credem și să nădăjduim…,” a menționat Preasfinția Sa.
„Fără credinţă, dar, nu este cu putinţă să fim plăcuţi lui Dumnezeu, căci cine se apropie de Dumnezeu trebuie să creadă că El este şi că Se face răsplătitor celor care Îl caută.”
Sursa: manastireacurchi.md
