Cu ajutorul Domnului, la data de 22 aprilie, în cadrul gimnaziului din satul Ustia raionul Dubăsari a fost organizată o conferinţă cu tema „Familia creştină”. În calitate de invitat l-am avut pe preacucernicul părinte Vasile Ciobanu, care cu cuvântul său ne-a cuprins şi ne-a mângâiat pe toţi. Cât de mult mai plângea biata văduvă din Nain şi nu putea fi mângâiată de nimeni. La bătrâneţe să-ţi pierzi unica mângâiere?… Cred că nu este o durere mai mare. Totul s-ar fi sfârşit ca şi în alte familii, mormânt şi lacrimi, dacă nu biruia mila lui Dumnezeu, căci întâlnindu-se Hristos cu acel „convoi al morţii”, tânărul este readus la viaţă, este înviat.
Revenind în zilele noastre eu nu pot decât să strig: Doamne, ce s-a întîmplat?!, astăzi noi nu ne mai putem plânge apropiatul, nu mai avem lacrimi?… Tinerii mor în jurul nostru, mor duhovniceşte, moare tot ce a fost sădit bun şi frumos în ei, dar noi trecem pe alături ca preotul şi levitul. În lumea noastră plină de egoism nici nu-i observăm, sărmanii de ei şi-i ia satana în mâinele lui şi le strică viaţa. Vai ce părinţi au tinerii de azi, nu mai ştiu să plângă la icoane pentru dânşii şi nici preţiosul timp nu vor să-l mai jertfească pentru copiii lor, şi nici nu mai comunică. Poate şi acum când eu scriu sau tu citeşti, un tânăr, un apropiat al nostru este în deznădejde, dar cine să-l observe? Nici noi şi nici alţii ca noi. Şi acuma nu mai strig doar mă întreb: Doamne unde mergem? La aceasta rămâne să ne gândim şi eu, şi tu, de fapt noi: preoţi, pedagogi, părinţi…
Preot Teodor Vrabie