Osândiți păcatul, nu păcătosul

1225

Pe cât de tare trebuie să respingem păcatul, pe atât de mult trebuie să-i iubim, fără părtinire, pe toți păcătoșii.

Omul trebuie să țintească a-și cunoaște starea lui decăzută și păcătoasă, pentru a se smeri și a avea înțelegere față de alți păcătoși și a nu-i osândi.

Desfrânatele și vameșii, prin pocăință și smerenie, o vor lua înainte în Împărăția Cerurilor, căci pentru Dumnezeu ei sunt “hoți prinși”, în timp ce noi, ceilalți, suntem “hoți neprinși”.

Hoțul prins și umilit, desfrânata vădită și rușinată, umilită și pocăită, se află mult mai sus decât noi, cei cu nume bune, dar cu o neștiută viață îndoielnică.

Din Învățăturile Parintelui Porfirie (2, pag. 49-50)


Articole postate de același autor
1694

Rugăciunea continuă

Un Episcop a luat de la episcopie un creştin şi i-a zis: „Singurul lucru pe care trebuie să-l faci tu toată ziua este să te rogi pentru mine. Îţi vor da de mâncare la bucătărie, iar tu vei sta şi te vei ruga”. Cerşetorul a primit cu bucurie această ascultare şi a făcut aşa. Primea […]