Grijile lumesti trebuie astupate cumva cu încrederea în Dumnezeu si în bunãtatea Lui, fãcându-ne datoria, pentru cã dacã nu-ti faci datoria, grijile se înmultesc si îngrijorarea creste.
Dar existã si o grijã pentru a deveni bun, o grijã pentru împlinirea voii lui Dumnezeu, grija de a trãi corect, grija de a face ceea ce esti dator sã faci. Existã si griji mântuitoare, griji care te ridicã, te angajeazã în viata sfântã, grija de a-ti împlini datoriile pe care le ai prin situatia în care te gãsesti.
De exemplu, cineva care are familie, grija de copii, de a-i creste, de a-i educa frumos si bine, grija de a le da o înzestrare spiritualã care sã-i pãzeascã de necazurile vietii, pentru cã necazurile vietii vin de pe urma pãcatelor.
Ceea ce vrea Dumnezeu cu noi este ca în fiecare zi sã trãim o viatã frumoasã si linistitã, o viatã din care sã lipseascã îngrijorarea pentru lucruri pãmântesti, dar în care sã se facã vãditã grija de a-I sluji lui Dumnezeu si de a-I face voia Lui. Si în felul acesta omul este angajat spre bine si nu este asuprit de rãu.
Pr. Teofil Pârâian
Extras din iterviul inregistrat la 3 mai 1998 si difuzat in 27 iunie 1998 la Radio Romania Actualitati,
in cadrul emisiunii „Cuvant si suflet”
