Cum ar trebui să interpretăm coincidenţele, ca nişte simple întâmplări sau semne divine?
Depinde ce înseamnă. Noi ştim că nimic nu este întâmplător, nimic, absolut nimic. Nici nu putem pretinde că Dumnezeu comunică cu noi direct, pentru că atunci suntem mândri, nu putem avea pretenţia asta.
Există un destin predestinat fiecărei persoane, sau suntem stăpânii destinului nostru?
Dumnezeu are preştiinţa lui cu fiecare din noi, nu are predestinaţie, dacă ar avea predestinaţie nu aş mai avea liberul arbitru. Adică manifestarea liberă a voinţei, atunci nu mai suntem responsabili.
Din Părintele Nicolae Tănase, Soțul ideal, soția ideală, Editura Anastasis, Sibiu, 2011, p. 112