„Vai, cât de mulţi sunt în focurile iadului, şi toţi stau precum peştişorii puşi la saramură în butoaie”

1277

Părintele tot timpul ne repeta că sufletele merg în iad, aşa cum merg oamenii duminica de la biserică la chefuri, iar în Rai precum oamenii merg la biserică în zilele de lucru. Spunând aceste lucruri, Părintele plângea amarnic, gândindu-se la sufletele ce se pierd:

– Vai, cât de mulţi sunt în focurile iadului, şi toţi stau precum peştişorii puşi la saramură în butoaie.

Măicuţele încercau să-l liniştească, dar el le zicea printre lacrimi:

– Voi nu-i puteţi vedea, căci dacă i-aţi vedea, vi s-ar rupe sufletul de durere.

Din Sfântul Lavrentie de la Cernigov. Viaţa, învăţăturile şi minunile făcute de Dumnezeu prin acest mare Părinte, Editura Credinţa strămoşească, 2003, p. 28


Articole Asemănătoare
187

Oamenii nu-mi pot face nici un rău, atâta vreme cât nu am răni

Oamenii nu-mi pot face nici un rău, atâta vreme cât nu am răni. Am văzut două peșteri, una dintre ele având ecou, iar cealaltă nu. Și mulți copii curioși o vizitau pe cea dintâi tocmai pentru a-și auzi ecoul strigătelor lor. Dar din cealaltă peșteră vizitatorii se întorceau degrabă, fiindcă ea nu oferea nici un […]

Articole postate de același autor
161

Cu noi nu există predestinare, există Pronie

Ce este scris pentru om nu este o predestinare de care omul nu poate fugi. Ăsta e conceptul păgânismului, că omul nu poate să scape de ce îi este predestinat; cu noi nu există predestinare, există Pronie, care este o gândire liberă a Unui Dumnezeu liber faţă de un om liber; şi câtă libertate nu […]