Te aștept

174

Doamne, inima nu mi-e buna de nici o treaba,
Prea am tinut-o-n piept numai podoaba!...

N-am pus-o la lucru, n-am dat-o la scoala;
Am crutat-o...si mi-a ramas nepriceputa, goala.

Am crescut-o mai rau ca pe printese:
... Nu staruie-n nimic, nu coase, nu tese.

Voinica, se plange ca oboseste-ndata:
Inima far de rost, inima rasfatata.

Credeam ca asa trebuie: poetii
Sa-si poarte inima mai presus de greul vietii!

Dar iata, acum mi-e plina de toane si nazuri,
Sta numai de dragoste, imi face doar necazuri.

Sare, s-aprinde, o apuca atacuri
Ca nu-i dau raiul, scari la cer, punti peste veacuri!

...Doamne, eu nu mai izbutesc s-o indrept.
Numai singur Tu de-acum poti...Te astept.

Intra, Doamne, acolo, la ea in piept.

(duminica, 4 noiembrie 1956),

Vasile Voiculescu


Articolul Precedent
Articolul Următor
Articole Asemănătoare
245

Dumnezeu se vede printre lacrimi

În curgerea vieţii lui pământeşti, omul întâlneşte nenumărate piedici aproape de neîntrecut: necaz, suferinţă, durere. Toate acestea se regăsesc, deşi ne este greu s-o acceptăm, în pronia lui Dumnezeu. Taina suferinţei este înmiezuită în lacrima bucuriei. Suferinţa ne descoperă omul tainic al inimii, lăuntrul, iar bucuria ‒ taina lui „mâine”, veşnicia, dar în taina lui „mâine” nu se ajunge decât […]

Articole postate de același autor
390

Simplitatea omului se naște din firescul relației lui cu Dumnezeu

Încercați să vă comportați normal. Să vă spun un lucru: e nefiresc vara să mergi cu paltonul și cu căciulă rusească pe cap. Că suntem tineri și ne îmbrăcăm mai ușor. La bătrânețe e altfel. Deja eu simt că trebuie să-mi înfășor picioarele, că-mi îngheață. Mă doare un rinichi. Complexitatea simplității e cea care ne roade […]