Să nu blestemăm ac, ață, fir de praf, animal, om, lucru, pom, stea, soare, picătură de apă, pentru că în clipa în care am bestemat, blestemul se întoarce peste noi. Când blestemi, îl obligi pe Dumnezeu să oprească anumite sentințe, și le dai tu! Și în momentul când ai blestemat tu și nu mai dă El sentința, răspunzi tu de urmările sentinței pe care trebuia să le dea Dumnezeu. Așa că, mai ușor cu aruncatul vorbelor de clacă din gura noastră!
Totul este cu putinţă celui ce crede. Prin cuvântul „totul” trebuie să înțelegem şi aceea că cineva, mai slab credincios, poate fi mântuit prin credinţa altuia, acelui ce are trecere la Dumnezeu. Rugăciunea cu smerenie în dreapta credinţă, nădejdea şi dragostea străbat cerurile. Însuşi Apostolul Pavel vorbeşte de spre aceasta, zicând: „El Care pe însuşi […]
La Sfânta Ana trăia un stareţ cu ucenicul său. Acesta adeseori făcea neascultare. Odată, în ajunul unei sărbători a Maicii Domnului, ucenicul i-a spus stareţului: – Părinte, mă duc să pescuiesc, poate voi prinde vreun peşte ca să mâncăm, căci mâine este praznicul Maicii Domnului. – Fiul meu, îi spuse stareţul, vecinii noştri sunt pescari […]
