La slujba Cununiei este și cuvântul: ”Unirea credinței și împărtășirea Sfântului Duh cerând, pe noi înșine și unii pe alții și toată viața noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm”, cuvânt pe care îl găsim în Sfânta Liturghie. De fapt, numai la Liturghie și la Cununie se spune lucrul acesta. Și prin aceasta se arată și unirea credinței, nu numai în unirea fizică sau în unirea spirituală în general.
De aceea, este de dorit ca cei ce se căsătoresc să aibă aceeași credință, credința ortodoxă, de pildă. Pentru că altfel, dacă sunt de credințe diferite, unitatea este știrbită, este împuținată. Unitatea adevărată o realizează cei care își trăiesc împreună și credința.
Nu prea se pune, în general, problema credinței la cei care se căsătoresc și la mulți dintre cei căsătoriți au impresia că relația aceasta de căsătorie nu implică și relația de credință, iar unii socotesc că chestiunea credinței este o chestiune particulară. Adică, fiecare se roagă separat. Dacă se roagă, dacă nu se roagă, nu-i interesează lucrul acesta pentru că relația de credință este o relație particulară. Să știți că nu-i așa!
Credința în Dumnezeu e in prim-plan, Cununia făcându-se în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh și Logodna făcându-se în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh.
La Cununie se spune: ”Doamne Dumnezeul nostru cu mărire și cinste încununează-i pe dânșii”, deci e vorba de credința ca chestiune care trebuie să fie în prim-plan. Cine are jenă în a se ruga unul pentru altul în familie înseamnă că are o jenă, în general, în ceea ce privește credința.
Părintele Teofil Părăian, Cum putem deveni mai buni, Editura Agaton, p.413-414
