O spovedanie după care tânjim fiecare…

2317

Ieri, m-ai privit şi m-ai chemat să stau lângă inima ta, fără să-mi spui nimic. 

Am pornit apoi, impreună, pe drum de suflet uscat şi ţi-am arătat pajişti arse tânjind după un strop de apă. Le-ai privit cu ochi blanzi, fără să spui nimic, şi sub privirea ta ele s-au înviorat ca atinse de o ploaie binefăcătoare. 

Mai departe, ţi-am arătat pomi trişti cu frunze veştede. I-ai privit cu milă şi, sub atingerea degetelor tale, toate frunzele s-au deschis pline de viaţă, iar vântul îşi cânta bucuria în verdele lor. Am păşit mai departe, fără sa-mi spui nimic.

Am întâlnit, apoi, rîuri demult secate şi tu te-ai oprit în dreptul lor. La un semn al mâinii tale toate şi-au revărsat din plin apa curată şi-ţi udau picioarele cu picurii lor argintii. I-ai privit cu duioşie, fără să-mi spui nimic.

Apoi, am privit amândoi spre cer şi am văzut adunaţi nori grei şi negri, iar tu i-ai alungat cu seninul privirii tale. Întreg văzduhul a răspuns ochilor tăi şi s-a luminat aruncând pete de lumină pe câmpii.

Iar tu păşeai pe cărările mele, fără să-mi spui nimic, şi în urma ta răsăreau flori umplându-mi sufletul.

La întoarcere, am cules o floare de tei şi am aşezat-o la icoana Ta, Hristoase, Domnul meu drag, privindu-Te fără să-Ţi spun nimic …

(Talita)


Articole postate de același autor
1151

Compozitor de la Dumnezeu

Muzica adevărată are memorie. Ea ne ţine minte. De aceea ne caută din când în când. Şi ne găseşte. Ca să ne bucure sau să ne mângâie. Ca să ne însenineze sau să ne pună pe gânduri. Doar aşa îmi explic faptul că melodiile lui Anatol Chiriac m-au aflat ori de câte ori am avut nevoie de ele. În momente deosebite, mai bune […]



Urmăriți-ne pe Facebook!