Firea omenească trebuie depăşită cu orice chip. Nu pierdeţi din vedere amănuntul, dar nici nu vă pierdeţi în amănunte. Nu pierdeţi amănuntul care vă poate creşte.
Nu ţi se cere să cucereşti ca un general armate, ci să te birui pe tine. Bunăoară, să vă dau un exemplu de militar. Războiul este un joc de inteligenţă, dar războiul este tot război. Fără eroism, fără vitejie, nu se poate, dar îndrăzneala aceasta să o faci cu oarecare tactică. Pentru că există un plan de război, un plan de foc care cuprinde patru puncte:
1. Determinarea precisă a adversarului. Care este inamicul nostru? Diavolul! Ni s-a lăsat adversar ca să ne putem încununa.
2. Determinarea precisă a poziţiei tale. Ce poziţie am eu: sunt călugăr, sau sunt căsătorit, sau sunt misionar.
3. Determinarea precisă a distanţei. Ce distanţă am până la inamic – ca să nu tragi mai aproape sau mai departe de ţintă.
Mă întrebaţi care este păcatul de care trebuie să ne ferim mai întâi?
De păcatul care este mai aproape de tine, de acela să te fereşti! Ce să duc eu grijă de curvie, dacă deocamdată nu mă bate la cap? Nici de lăcomie, căci deocamdată nu mi-e foame! De păcatul care-i cel mai aproape de tine, de acesta să te fereşti! Cineva o fi comandat la un mercenar să te omoare, dar tu nu lupţi cu acela care a comandat, lupţi cu ăsta, care vrea să te omoare. Opreşte-i mâna ca să nu te lovească. Dacă-l birui pe ăsta, acela care a comandat cade de la sine.
4. Folosirea cât mai mult a armamentului din dotare: rugăciunea, smerenia, răbdarea, pe care le avem pentru neutralizarea sau uciderea vrăjmașului.
Din Ne vorbește Părintele Arsenie, Editura Mănăstirea Sihăstria, 2010, p. 120-121
