Cel mai bine este ca omul să fie oală de lut, care este bună pentru toate și se folosește de toți în fiecare zi, și pentru mâncare, și pentru apă, și pentru orice lucru. Pe când oala, vasul de aur se pune pe polițe, se încuie în dulapuri, este râvnit de hoți și se folosește numai la zile mari sau o dată pe an.
Oala de lut este vasul trebuințelor zilnice, căci toți o caută și se folosesc de ea. Așa și omul smerit, care nu caută cinste și dregătorie. El rămâne nebăgat în seamă între cei de jos, dar pe toți îi folosește, îi îndeamnă, îi ajută, îi odihnește și toți îl caută și se bucură de el.
Mare dar este smerenia pentru călugări și creștini!
Din Arhim. Ioanichie Bălan, Părintele Paisie duhovnicul, Editura Trinitas Iași, 1993, p.38
