Iubirea mamei, dar dumnezeiesc

12691

Toate amintirile noastre din copilărie ne aduc înaintea ochilor gesturile frumoase și mișcătoare, neuitate și vrednice de urmat ale iubirii mamei. Iubirea mamei este atât de mare încât nu se descrie și nu se măsoară. Este dar dumnezeiesc pe care-l primim câtă vreme trăiește mama noastră iubitoare.

Și când pleacă la Ceruri ducem dorul iubirii ei fierbinți. Așadar, după ce nu mai este lângă noi ne amintim cu durere și întrebăm: „care persoană este în lumea aceasta mai iubitoare, mai plină de dragoste?”

Din Atanasie I. Skarmoghiani, Mamele creștine ale Sfinților Trei Ierarhi, traducere de Pr. Victor Manolache, Editura Egumenița, Galați, 2012, p. 54


Articolul Precedent
Articole Asemănătoare
293

Dumnezeu ne dă nouă ceea ce vedem noi în aproapele

Nu demult, am învãţat de la o bãtrânã din Bogâltin ce este creştinismul.  Schitul unde mã aflu este mic şi, la sãrbãtori, dacã se adunã câte 30-40 de oameni la slujbã. În timp ce pãrintele mãrturisea, femeia aceasta m-a prins de-o parte şi mi-a zis cã vrea sã mã întrebe ceva. Zice: “Pãrinte, aş vre […]

Articole postate de același autor
5313

Nu este povară, este fratele tău!

Pe o potecă abruptă şi stâncoasă am întâlnit o fetiţă, care-şi purta în spate frăţiorul. Se vedea cu ochiul liber că micuţul era prea greu pentru puterile ei. I-am spus: –Fetiţo, ce grea povară duci! Ea m-a privit mirată şi mi-a spus cu reproş în glas: –Nu este o povară domnule, este fratele meu! Am […]