De ce oamenii cu credinţă în Dumnezeu sunt încercaţi cu suferinţe?

420

Nu toţi oamenii de credinţă. Eu cunosc oameni cu credinţă, care sunt foarte fericiţi şi n-au nicio suferinţă. Nu i-a durut măseaua în viaţa lor! M-am dus odată la un moş în Maramureş. Stătea în faţa porţii, aşa, foarte melancolic, şi am zis: Uite, măi, săracul, ce suferă! „Moşule, ce faci aici?” „Ia, şi eu cu munţii.” Ceea ce părea suferinţă era pace.

Să vă dau un alt exemplu. Când m-am operat. Când am fost operat, că nu m-am operat singur, că n-am ajuns la astfel de calităţi, dar popii mai avem puţin şi va trebui să ne operăm şi singuri, pentru că ni s-a spus că n-avem dreptul la asistenţă medicală. Am văzut un comentariu la un articol de-al meu, care spunea: „Popi împuţiţi! Nici dreptul la asistenţă medicală gratuită nu l-aţi avea în lume!” Bine, domne, n-avem, ne operăm singuri! Ce, e prima dată? Şi când am fost operat, a fost adus un bătrân. Eu eram întins în pat. Nu prea mişcasem deloc în ultimele zece zile. Dar urechea era antenă. Omul fusese lovit de maşină şi zgâriat foarte tare pe mână. Şi asistenta îi zice: „Domnu, vreţi să vă dau telefonul să o sunaţi pe soţie?” „Dacă se poate, da. Da’ cum să-i spunem să nu se spărie?” „Păi, îi spun eu în prima fază: Bună ziua, doamnă. Sunt de la spitalul judeţean, asistenta cutare. Vreau să vă spun că îl avem în vizită aici pe soţul dumneavoastră, care a suferit un mic accident. Nu este foarte tare lovit. Vi-l dau să vă explice'. Nu pot să fac ca el, decât dacă-mi închipui, şi dacă-mi închipui, mă apuc de plâns! Zice omul: „Tu, Mărioară! Nu-i grav, tu! Numa atât: mă doare inima că-n sara asta nu mă-ntorc acasă!” Măi, asta-i declaraţie de dragoste, măi, fraţilor.

„Tu, Mârioară, da* nu plânje, că-i numa o ţâră!” EI avea, săracul, ruptă mâna, belită toată. Domnule, de-o discreţie, de-o fragilitate! Am zis: Hristos a înviat! Acesta-i sensul! Vin siliconatele astea la televizor, mai scârţâie cu silicoanele pe ecran.,. dramă naţională! A intrat asistenta, o băţoasă de asta, plângea-n rezervă, ruptă! A venit medicul, care nu-i copil mic, Era cu nodu-n gât! Mă uitam la ei. Suferinţa unui om de valoare converteşte lumea.

Crestin de ocazie, Pr. Constantin Necula - Editura Agnos, Sibiu 2016

 


Articole Asemănătoare
516

Din ce cauză aveți atâtea tristeți?

Cu cât mai puțină este credința noastră, cu atât mai multă ne este și tristețea. Unul dintre cele mai însemnate foloase ale credinței este eliberarea omului de întristări. Cât timp copilul știe că există tatăl, care se îngrijește de casă și de toate nevoile casei, orice tristețe dispare îndată printr-un cântec. Însă când acest sentiment se […]

Articole postate de același autor
5923

O moştenire care nu se pierde

Astfel de lucruri să spunem şi noi copiilor noştri, şi cât trăim, şi când ne apropiem de moarte şi să-i convingem că teama de Dumnezeu este cea mai mare bogăţie şi o moştenire care nu se pierde. Nu bani să le lăsăm, căci banii se pierd, ci respectul faţă de Dumnezeu şi evlavia care rămân […]