M-am smintit la Sfântul Munte

9929

M-am întâlnit de curând cu un monah, un cunoscut mai vechi călugărit la vârsta de 50 de ani după ce și-a pierdut soția în urma unei boli necruțătoare. Acum se apropie de 70 de ani și este foarte râvnitor.

– Cum sunteți, părinte Dumitru?

– Cum să fiu? Bine. Cu ajutorul lui Dumnezeu am reușit să ajung și eu în Grădina Maicii Domnului, în Sfântul Munte Athos.

– Ei! Felicitări! Știu că vă doreați lucrul acesta de multă vreme. Slavă lui Dumnezeu!

– Da! Am citit cărțile sfântului Nicodim Aghioritul, Gheron Iosif, Paisie Aghioritul… Mi-am dorit mult să văd aceste locuri. Am stat o lună de zile. Mult m-am folosit și mult m-am bucurat.

– Ce te-a bucurat și cum te-ai folosit? Spune-mi și mie un gând, ceva, să mă folosesc și eu.

– Ce pot să vă spun? Trebuie să mergeți. În primele zile am vizitat mănăstirile grecești din apropiere de Caries, capitala Sfântului Munte. Înainte de a pleca de acasă m-am spovedit și am primit binecuvântare să mă împărtășesc. Timp de o lună am participat la toate slujbele de noapte și am fost atent la tot ce fac monahii greci să învăț și eu cât mai mult. În una din nopți m-am pregătit pentru cuminecare. Mi-am citit rugăciunile, mi-am împlinit rânduiala de metanii și am participat ca de obicei la Sfânta Liturghie. La final, cu o lumânare în mână m-am apropiat de preot pentru a primi Taina Sfintei Împărtășanii. În fața mea s-a împărtășit un monah tânăr din mănăstire, un grec. Slavă lui Dumnezeu. În zorii zilei, la încheierea slujbei, ne-am retras cu toții la odihnă. După câteva ceasuri s-a auzit tochița pentru trapeză. Am servit bucatele simple și călugărești, am mulțumit iar apoi, fiecare părinte ieșind din trapeză a luat binecuvântare de la părintele stareț și s-a dus la ascultarea lui. Eu m-am preumblat prin incinta mănăstirii și în afara ei admirând construcțiile bizantine din piatră și peisajul stâncos împodobit ici-colo cu măslini și cu tufe uscate. Undeva nu departe de poarta mănăstirii l-am întâlnind pe tânărul monah care se împărtășise dimineață înaintea mea.

– Kalimera pater, l-am salutat folosind puținele cuvinte pe care le știu în limba lui Socrate.

– Evloghite pater!

Încărcase o roabă cu nisip și se pregătea s-o ducă undeva. Și-a așezat lopata pe roabă, a scuipat în palme, a prins mânerele roabei și a plecat cu ea. Eu am rămas privind după el contrariat. Cum? Te-ai împărtășit cu câteva ceasuri în urmă și acum scuipi în palme!? Aici în Sfântul Munte!? Monah grec atonit!? M-am tulburat mult în inima mea. Sunt lucruri pe care le știu de mic. Așa ceva nu se face. Dacă te-ai împărtășit, nu mai scuipi în ziua aceea. Nu te speli pe dinți, ești atent să nu te zgârii sau să te rănește ca să-ți curgă sânge. Ziua aceea mi-a fost înnegurată. Seara am ajuns la Schitul românesc Prodromul. Mi-am pus în minte să merg la părintele Iulian, despre care auzisem că este duhovnicul românilor din Athos și să-l întreb cum este posibil așa ceva, să scuipi după ce te-ai împărtășit? După ce ne-am închinat și ne-am instalat la arhondaric am plecat în căutarea părintelui cu nădejdea ușurării de norii gândurilor. L-am găsit cu ajutorul unui călugăr din schit la chilie. I-am povestit despre mine, despre viața mea, despre pelerinajul în care mă aflam și am ajuns și la „povestea” mea cu scuipatul în palme.

– Părinte Iulian, la noi în România așa ceva eu n-am văzut. Am venit în Sfântul Munte cu mare evlavie iar monahul acesta m-a smintit. Cum se poate așa ceva?

– L-ai văzut tu cum a scuipat în palme înainte de a ridica roaba?

– Cu ochii mei.

– Ei, dacă tu l-ai văzut înseamnă că pe tine te-a ales Dumnezeu să te rogi pentru acest monah tânăr pentru a se îndrepta. Să faci în fiecare zi, 10 metanii și o rugăciune pentru fratele acesta, timp de o lună.

– Să fac eu pentru el metanii?

– Daaa….! Să faci. Dacă ți s-a descoperit slăbiciunea fratelui, sfinția ta ești dator să-l pomenești pentru a se îndrepta.

– Și ce-ai făcut, părinte Dumitru? Ai făcut metaniile?, l-am întrebat curios.

– Le-am făcut. O lună de zile.

– Și?

– Și asta-i! Nu-mi mai trebuie să văd păcatele nimănui. De-aș putea să le văd pe ale mele și să fac metanii pentru mine.

Sursa: ator-mmb.ro

 


Articolul Precedent
Articole Asemănătoare
1771

Important este la ce duhovnic ai mers și cum ai plecat de la el…

Există duhovnici, ca școală de duhovnicie, și aceasta nu de acum, ci din primele veacuri creștine. Adică există o anumită viziune, mai aspră, a duhovnicului asupra subiecților săi și o viziune mai îngăduitoare. Avem în față pe Sfântul Vasile cel Mare, care era foarte aspru cu sine, dar și cu penitenții săi. Pentru anumite păcate oprirea […]

Articole postate de același autor
1299

Procesiune cu moaștele Sf. Spiridon în Corfu. 300 de ani de la eliberarea minunată a insulei de sub asediu otoman

În Kerkyra, capitala insulei greceşti Corfu, a avut loc joi, 11 august 2016, o procesiune cu moaștele Sfântului Spiridon. Evenimentul a avut loc cu prilejul împlinirii a 300 de ani de la eliberarea insulei de sub asediul otoman din anul 1716, informează imcorfu.gr. La procesiunea condusă de Arhiepiscopul Ciprului, Preafericitul Părinte Hrisostom, au mai participat: Mitropolitul […]