De ce nu-mi dai un soţ, Doamne?!

10827

„Voi avea în curând 30 de ani, şi încă nu sunt căsătorită! Dar eu trebuie să dau naştere la copilaşi, cât mai pot aştepta! Vreau copii şi vreau un soţ, ca să locuiesc cu familia mea! Vreau familia mea! De ce Dumnezeu nu-mi dă un soţ! Doar eu toate cele necesare le fac: merg la biserică în fiecare duminică, mă rog, respect posturile, mă mărturisesc des, dar El nu mă aude… „, – în disperare spun multe fete. „Şi nu că nu ar exista tineri care ar fi potriviţi. Ei sunt, dar majoritatea nu sunt pregătiţi pentru viaţa de familie. Ei nu au nevoie nici de familie, nici de copii, doar să petreacă plăcut timpul şi atât. Şi aici nu există nici o soluţie. Iar tineri ortodocşi în genere mai nu mai găseşti, şi acei care mai sunt, sunt infantili: nici nu se căsătoresc şi nici nu se călugăresc „- se revoltă fetele.

„Poate nu trăiesc corect? Poate sunt prea modestă. Ar trebui mai activ să mă implic în căutarea unui soţ. Să iau această problemă în propriile mâini, să fiu mai insistentă”- hotărăsc unele.

Şi într-adevăr, cineva atinge unele rezultate. Se găseşte o persoană onestă, care îşi declară şi sentimentele de dragoste. Se căsătorec. Şi ce urmează? …

Prima istorie
Ludmila, o tânără de 28 de ani, şi-a stabilit un obiectiv – să se căsătorească în acest an. Cât mai poate trăi în singurătate! Viaţa alături de primul soţ nu s-a încunat cu o familie trainică, dar au trecut deja 5 ani, rănile puţin s-au vindecat, copilul creşte şi are nevoie de un tată. Să aştepte până când cineva îi va acorda atenţie şi va vrea să se căsătorească, mai mult nu mai poate. Trebuie acţionat. Şi a dat un aviz într-un ziar. Au răspuns mai mult de 30 de bărbaţi.
După întâlnirile cu toţi candidaţii, a rămas doar unul singur, scund şi slab, iar ea – o femeie destul de impunătoare, dar nu e nimic, totuşi e un bărbat, şi în sfârşit cineva va face şi munca bărbătească pe lângă casă.
Dacă a făcut cu adevărat toată munca, nu cunoaştem. Dar deja peste o lună eroina noastră îşi ascundea de lume vânătăile. Iar după un an de coşmarul trăit alături de „alesul inimii” a hotărât să-şi vândă garsoniera şi să fugă în alt oraş.

A doua istorie.
Ana (29 ani) în curând trebuie să primească un apartament. După lege pentru ea şi fiica ei se cuvine un apartament cu două camere. Dar spaţiul nu o aranjează pe Ana şi decide să se căsătorească, să dea naştere unui copil şi să obţină un apartament mai mare.
În curând face cunoştinţă cu un tânăr, deşi mai mic cu 7 ani, dar de parcă există între ei înţelegere şi dragoste. S-au căsătorit.
Apoi, în viaţa ei liniştită au început să se întâmple una după alta, diferite situaţii neplăcute. S-a început cu faptul că soţul ei a fost atacat, bătut şi jefuit, şi inelele de logodnă au dispărut, iar el a ajuns la poliţie. Ana, deşi era însărcinată, s-a mai aranjat la un loc de muncă. A câştigat banii necesari, a plătit amendă pentru soţ şi a cumpărat inele noi. Iată aici ar fi momentul să se oprească şi să mediteze puţin. Dar ea a decis: a fost un accident nefericit, şi l-a aranjat prin cunoscuţi la serviciu în calitate de şofer. Curând, el a avut un accident, a dsitrus maşina şi a lovit o persoană. Ca rezulat a fost arestat şi întemniţat. În acest răstimp ea a dat naştere unei fetiţe şi a primit în sfârşit apartamentul râvnit. Ea şi-a susţinut soţul în continuare moral şi financiar. A plătit pentru reparaţia automobilului, îl vizita aducându-i totul de ce avea nevoie. Singură crescând doi copii, mereu era în căuitarea unui venit suplimentar.

Ana spera că după ce soţul ei se va elibera, ei vor trăi fericţi şi fără a duce lipsuri. Dar nu a fost să fie. La puşcărie el şi-a subminat starea sănătăţii, inclusiv mentală, şi a devenit extrem de agresiv, mai ales după ce servea alcool. A urmat un timp cu multe scandaluri şi ameninţări.
În cele din urmă, ea şi-a dat seama că nimic bun nu va urma şi şi-a alungat soţul într-un mic apartament separat. Dar el zilnic venea la ea, cerându-i bani pentru întreţinere şi alcool.
În cele din urmă, ea a trebuit să vândă, apartamnetul atât de dorit şi să plece la nordul ţării, cumpărându-şi un apartamnt micuţ similar cu cel iniţial. Iată doar două exemple de manifestăre a cazurilor când dorinţa să te căsătoreşti cu orice preţ prevalează asupra oricărei alte dorinţe şi meditări. Bine, te-ai căsătorit. Şi ce?
În ultimul timp au devenit la modă cunoştinţele pe internet. Şi, probabil, că nu e rău. Dar se întâmplă şi aşa.

Istoria a treia.
Marina şi Andrei au făcut cunoştinţă pe internet. Ei au corespondat timp de un an şi s-au plăcut reciproc: ambii erau pasionaţi de aceleaşi lucruri, interesaţi de aceleaşi programe de televiziune, aceleaşi cărţi, multe lucruri în viaţă le priveau asemănător. Când s-au cunoscut s-au plăcut şi mai mult şi au hotărât să se căsătorească.
Şi brusc toate au dispărut: şi dorinţa de a comunica şi să fie împreună şi interesele comune. Copiii, de asemenea, dintr-un motiv oarecare, nu apăreau. Andrei tot mai mult timp petrecea în faţa calculatorului, neavând dorinţă să vorbească cu soţia sa. Iar ea simţea nevoia de comunicare vie, de atenţie, înţelegere. Ei au început să se îndepărteze tot mai mult unul de altul. În cele din urmă, ea a decis să plece în oraşul său natal, de unde a plecat de dragul lui. Acolo au rămas părinţii ei, prietenii, şi cei cu care ducea cu adevărat o viaţă plină şi emoţională.
Poate ei ar fi trebuit să instaleze în camerele vecine două calculatoare şi să comunice pe internet? Poate şi acum ar mai fi trăit împreună, dar de fapt în patru – el, ea şi două calculatoare? Dar aceasta ar mai fi fost o familie?
Manifestarea tandreţii şi dragostei pe internet, nu e chiar acelaşi lucru, când aceste sentimente se manifestă în comunicarea directă. Dar şi responsabilitatea pentru aceste sentimente este alta. Este una să scrii „te iubesc”, şi alta – să simţi dragostea, să iubeşti. Este una să scrii despre sentimente şi alta e să le trăieşti
Aşa că nici internetul nu te salvează de la singurătate.
Să privim problema şi din alt punct de vedere.
Tinerii, la rândul său, de asemenea, îşi caută jumătatea sa şi au şi ei cererile lor. „Nu există astăzi fete decente, ele caută doar soţi bogaţi care să le răsfeţe şi să le îndeplinească dorinţele. Cu atât mai mult ele nu doresc să se supună soţului. Iar tinerii ortodocşi au şi mai multe obiecţii.”

Istoria a patra.
Vladimir mult timp a încerct să-şi găsească fata potrivită, printre cele care veneau la biserica, al cărei enoriaş era. În cele din urmă, el a făcut cunoştinţă cu Daria. De parcă nici un cusur nu avea : şi frumoasă, şi zveltă şi cel mai important, e o fată credincioasă. Dar exista o problemă, fata are un „minus” enorm – este candidat în ştiinţe. Şi numai când a reuşit la cei 26 de ani! După o scurtă cunoştinţă Vladimir şi-a şocat aleasa cu declaraţia : „Cand ne vom căsători: vom avea mulţi copiii şi nu ai să mai munceşti: Iar acum ţi-am adus nişte haine de-ale mele să le speli. Ea dacă şi avea careva sentimente pentru el, de la o aşa atârnare a hotârât să pună capăt relaţiei. Şi nu de atât că nu ar fi vrut să dea naştere la atâţia copii, câţi le va da Domnul. Şi nici la propria carieră nu a visat nicicând. Dar însăşi atitudinea de consumător a tânărului a făcut-o să-şi schimbe părerea despre el. Mai pui că veniturile sale actuale nu că nu sunt în stare să întreţină o familie mare, dar nici cheltuielilor proprii nu face faţă. S-au despărţit.
Şi iată aşa se pare că cu pretenţiile noastre şi aspiraţiile înalte este dificil de a-ţi găsi un soţ sau o soţie. Ştim cu toţii ce vrem de la alţii, şi nu prea medităm la faptul la ce putem oferi singuri.

Dar totuşi ce ar trebui să facem ca să ne căsătorim?

Poate nu ar trebui să ne grăbim şi să alergăm dupa fantoma unui soţ sau a unei soţii, chiar şi când avem sub 30 sau peste 30?
Nu merită să forţaţi lucrurile. Poate că în timp ce eşti în goană după propriul soţ şi baţi nu în uşile potrivite, în acest moment cel pe care ţi l-a trimis chiar Dumnezeu te aşteaptă undeva în apropiere şi doar încă nu l-ai observat?
Sau poate el încă nu este pregătit pentru căsătorie, nu este gata să treacă peste greşelile comise anterior şi vrea să analizeze şi să înţeleagă situaţa în complexitate. Încearcă să ai mai multă răbdare.

Sau poate acel care-ţi este hărăzit încă nu a ajuns în oraşul tău, şi el nici nu ştie că ar trebui să meargă într-acolo ca să te cunoască şi să înţeleagă că are nevoie doar de tine? Dumnezeu pe toate le vede : cine, când şi unde ar trebui să se întâlnească, că nouă să ne fie bine.
Se întâmplă că tu însuţi nu eşti gata pentru căsătorie. Majoritatea fetelor viseazs să se „discompună” în iubitul său, în viitorul copil, uitând de sine, de propriul suflet, care nu-i aparţine nimănui, decât lui Dumnezeu. Ea devine o sclavă a celor dragi. Dar de la o astfel de „discompunere” nu există nici un bineficiu nici pentru soţ, nici pentru copil. Doar spus este „Să nu-ţi faci chip cioplit…Să nu te închini lor”, chiar de e vorba de propria familie.
Ar fi bine de înţeles – ce fac eu greşit că Dumnezeu nu-mi dă un soţ (soţie). Ce trăsătură de caracter, ce neajunsuri mă împiedică?

Desigur este foarte greu să-ţi dai seama de aceste lucruri. Încearcă să asculţi sfaturile părinţilor, pe care adesea le ignori. Şi, desigur adresează-te la un preot, care te cunoaşte. Adesea, toate se deschid după mărturisire.

Şi fii sigură, dacă eşti pregătită pentru viaţa de familie, dacă în jurul tău vor fi mai puţini bărbaţi (femei) ca la momentul dat, şi toţi ar fi nepotriviţi pentru tine, oricum îţi va fi dat cela, pe care-l meriţi, şi crede-mă, acesta va fi mult mai bun, decât toţi cei pe care ţi-ai dorit şi închipuit. Dumnezeu nicicând nu greşeşte.

Se întâmplă şi aşa. Stă o tânără fată şi munceşte într-un oficiu micuţ. Nici nu prea are unde ieşi, poate doar la cantină în pauza de masă. În jur muncesc tot doar femei. Are deja 26 de ani şi ar fi timpul să se căsătorească. Dar nu face nici un efort pentru a-şi găsi un soţ.

Dar într-o zi o cere de nevastă un tânăr, pe care abea îl cunoaşte, deşi cei din jur spun doar lucruri bune despre el.
Oare cum de în genere a observat-o printre mulţimea de hârtii cu care are de-a face zilnic? Dumnezeu ştie! I-a propus să se căsătorească şi ea a acceptat.
Aşa şi s-au cununat. Deşi s-au întâlnit doar 2 luni, cât au durat pregătirile de nuntă.
Şi trăiesc fericiţi.

sursă www.pravoslavie.ru
traducere şi adaptare Natalia Lozan


Articole Asemănătoare
13439

Năşitul este o chestie de paternitate şi maternitate

Dacă sunteţi necăsăto­riţi, n-aveţi voie să botezaţi cu prietenul vostru ducând lumânarea şi voi bebeluşul în braţe. N-aveţi voie să botezaţi, pentru că se creează o rudenie spirituală, deveniţi părinţi ai aceluiaşi copil spiritual. (…) Bunul simţ îţi spune următoarea treabă: când mergi la botezat, e normal să fii om cununat. Naşul trebuie să fie […]

Articole postate de același autor
246

Seri duhovnicești la biserica “Întâmpinarea Domnului”; invitat: conf. dr. Igor Cereteu

„Ce prezintă cărțile bisericești din secolele XVII-XX?” este tema conferinței zilei de miercuri, 29 noiembrie 2017, ora 18.00, de la Biserica «Întâmpinarea Domnului» din incinta USM. Invitatul acestei seri este cercetatorul Igor Cereteu, specialist în carte veche religioasă. Astfel, în cadrul întâlnirii se va vorbi despre tipurile cărților bisericești, materia din care au fost confecționate, ce cărți […]