Iertaţi-mi îndrăzneala de a vă scrie, dar nu ştiu cum să ies la suprafaţă, mă simt plină de blesteme şi farmece, nu-mi reuşeşte nimic, ba dimpotrivă, mă adâncesc mai mult în datorii şi probleme. Sunt văduvă de şase ani, am doi copii, unul este student şi altul lucrează, eu nu am serviciu şi sunt plină de datorii, pot pierde şi casa, ce să fac? Unde mă duc să mă angajez mi se spune că este ocupat sau că sunt în vârstă. Vreau să muncesc.
Iartă-mă, Măicuţă, dar sunt disperată. Mai citesc un psalm, dar văd că am multe piedici.
Liliana
Liliana mea dragă,
Mă doare inima pentru suferinţa dumitale şi îl rog pe Domnul să mă lumineze cu un răspuns. Ce ştiu eu si am probat că este adevărat împreună cu mulţi dintre cei care îmi scriu este că atunci când ne spovedim curat şi începem să iertăm răul pe care l-am suferit şi-i binecuvântăm pe cei care ne-au făcut şi ne fac rău, blestemele nu mai au putere asupra noastră şi totul în viaţă se schimbă.
Draga mea Liliana, când blestemul e de la alţii, el cade pe noi ca o ploaie care ne poate uda dacă nu avem umbrelă sau pelerină. Atunci, degrabă să ne cumpărăm umbrelă sau pelerină, adică să învăţăm să iertăm şi să binecuvântăm şi să nu mai plătim răul cu rău. Să păzim poruncile şi să primim harul Domnului ca ajutor în fiecare zi.
Dar dacă blestemul vine de la noi, adică e format din blestemele pe care le-am rostit sau gândit noi şi nu ne-am lepădat de ele prin Spovedanie şi pocăinţă, atunci avem nevoie de chirurg, avem nevoie de o operaţie serioasă şi de un chirurg priceput! Să căutăm duhovnic bun şi să ne lepădăm de toate cuvintele spuse fără rost sau cu răutate şi să spovedim, şi să plângem tot răul pe care l-am făcut celor din jurul nostru. Mai ales dacă am făcut avorturi. Atunci harul se va întoarce la noi şi viaţa se va schimba!
Despre muncă, foarte mulţi dintre cei care au plecat din ţară ca să câştige ceva mai bine fac munci simple, fac menaj în casele celor care au mai mulţi bani. Cred ca şi la noi sunt multe familii care au posibilităţi să plătească astfel de servicii. Sau sa îngrijeşti de nişte copii... Iartă-mă, dacă asta te supăra. A fost un gând pe care vreau să-l cred de la Domnul!
Te îmbrăţişez şi aştept să-mi scrii cum mai merge viaţa dumitale.
Cu durere, dar şi cu nădejde M.
Monahia Siluana Vlad
Cunoaşte-L pe Domnul Cel Viu, pe viu!, Editura Doxologia
