Bătrânul şi stânca

138

Povestesc bătrânii că unui pustnic Dumnezeu i-ar fi cerut, drept osteneală, să împingă în toate zilele vieţii lui o stâncă mare, aflată lângă bordeiul său. Şi mulţime de ani s-a nevoit însinguratul monah, tot împingând la acea piatră, din răsărit şi până în apusul soarelui, dar stânca nici că s-a mişcat măcar aşa de un deget. Istovit fiind de la o vreme, potrivnicul diavol i-a adus numaidecât şi gândul zădărniciei ostenelilor sale. Deci s-a rugat atunci monahul, iar mai pe urmă L-a întrebat pe Dumnezeu unde a greşit, de ce nu s-a mişcat din loc acea piatră?!…

Şi pentru ruga lui stăruitoare, Domnul i-a adus aminte că ascultarea lui fusese să împingă piatra, nicidecum s-o urnească din loc! Deci truda lui n-a fost nicicând zadarnică pentru că, tot împingând piatra, braţele şi tot trupul i-au devenit mult mai puternice!

– Adevărat, nu ai mişcat stânca, însă tu nu trebuia decât s-o împingi! Eu sunt cel care voi muta acum piatra, pentru ascultarea ta!

Şi stânca a plecat la vale, după cum a fost cuvântul Domnului!

De fapt şi atunci când noi credem că avem „un grăunte de muştar” de credinţă şi urnim munţii, tot Dumnezeu este cel care-i mută din loc…


Articolul Precedent
Articolul Următor
Articole Asemănătoare
338

Uşa are mâner numai pe dinlăuntru, numai pe dinlăuntru…

Ci, o, Doamne, uneori ai o cumplită încredinţare, ca o telegramă cu veşti întunecate pe care o primeşti fiind pe front şi luptându-te cu duşmanul ce te atacă de pe uscat şi din aer, cu foc de artilerie şi cu aviaţia de vânătoare. Deodată, se poate întâmpla să înţelegi că ai tăi, cărora le trimiţi […]

    Articole postate de același autor
    1210

    Nu ne mai vorbiţi despre dragoste dacă voi n-o trăiţi…

    În anul 1995, la ora de rugăciune de la primăria Washington, dintre vorbitori s-a ridicat Ashey Oubre, o fetiţă de vreo 10 ani. Cu un glas plin de dulceaţă, cum numai un copil poate avea, fetiţa a citit un text adresat celor mari. “Nu ne mai vorbiţi despre dragoste dacă voi n-o trăiţi. Nu ne […]