Atât de mult te iubesc, încât simt că mor după tine, fără tine, cu tine…

9341

Faptul că nu am prieten mă marchează uneori. Altfel, dacă un băiat îmi zâmbește sau se comportă frumos cu mine, eu mi-l imaginez ca posibil soț. Ce să fac ca să scap de obiceiul ăsta?

Măritață-vă! Construiți-vă căsătoria, care e mai mult decât zâmbet. A iubi pe cineva și a trăi cu cineva nu înseamnă că o să vă zâmbiți toată ziua. Ce stupizenie! Am trecut pe lângă clinica de ortodonție, am vrut să zic de stomatologie și ortodoxie, unde ortodocșii scot dinții celorlalte confesiuni, și mă gândeam, la un moment dat, dom’ne, cum am arăta – ce tâmpiți am arăta! – zâmbind ca proștii, așa... Uitați-vă bine la Turnul de Veghe. Aia toți zâmbesc! Nu poți să fii toată viața un zâmbet sau un hohot de râs, dar poți să ai tot timpul suavitatea destinderii în zâmbet.

Vă recomand, și nu glumesc deloc, să vă construiți căsnicia în mai mult decât o frisonare zâmbiristă. A-l iubi pe un om înseamnă, în primul rând, a împărți cu el moartea, nu viața. Atât de mult te iubesc, încât simt că mor după tine, fără tine, cu tine. Sunt atât de multe posibilități...

Creștinism de vacanță, Preot Constantin Necula, Editura Agnos, Sibiu 2015, pag. 120


Articole Asemănătoare
559

Ne căsătorim ca să ne mântuim împreună!

Să se căsătorească oamenii, dar nu pentru instincte sau pentru alte interese. Să se căsătorească cu gândul să cucerească cu orice chip Împărăţia lui Dumnezeu împreună! O îndemnare continuă unul pentru altul, ca să se poată mântui. Plăcerile sunt consecinţe ale căsătoriei, nu sunt scopuri. Scopul este tot mântuirea. Este o mare greşeală să te […]

Articole postate de același autor
779

Dialog

-Vreau să îți trimit scrisoare Și Ți-aș scrie-n ea, de vrei, Despre Lună, despre Soare, Dar știu că-s copiii Tăi. Știu c-au moștenit Lumina De pe fruntea-Ți luminată Și de-atunci… întotdeauna Ai purtat numele Tată. Vreau să îți trimit scrisoare Și Ți-aș scrie despre flori Cum răsar, cresc, dau în floare Și cum strălucesc în […]