Actualitate

Zi de bucurie duhovnicească și sărbătoare în Catedrala Episcopală ,,Sf. Bnc. Knz. Alexandru Nevski” din municipiul Ungheni

2008

Ziua de 22 mai este una deosebită pentru creștinii ortodocși, în calendarele bisericești sărbătorim mutarea Sfintelor Moaște ale Sfântului Ierarh Nicolae din cetatea Mira Lichiei (Turcia) în orașul Bari (Italia). Această sărbătoare a fost prăznuită în mod deosebit de către creștinii Catedralei Episcopale ,,Sf. Bnc. Cnz. Alexandru Nevschi” din orașul Ungheni, cale l-au avut în mijlocul lor pe Preasfințitul PETRU, Episcop de Ungheni și Nisporeni.

În cadrul Sfintei Liturghii cu binecuvîntarea Preasfinției Sale, clericul catedralei, Protoiereul Nicolae BOIAN, a rostit un cuvânt de învățătură în care a prezentat cu lux de amănunte viața Sfântului Ierarh Nicolae, Marele făcător de minuni.

Aducerea acestor sfinte moaște s-a făcut într-acest fel:

„Unui preot care locuia în cetatea Bari, om drept, cinstit şi cucernic, i s-a arătat înainte Sfîntul Nicolae, zicîndu-i: „Mergi şi spune poporului acestuia şi la tot soborul bisericesc ca, ducîndu-se în Mira, cetatea Lichiei, să ia de acolo moaştele mele şi, aducîndu-le aici, să le pună în această cetate a Varului, pentru că nu pot să fiu în acel loc pustiu; aşa voind Domnul Dumnezeul meu”. Preotul, sculîndu-se după vedenia aceasta, a mers în biserică şi a spus clerului bisericii şi la tot poporul arătarea Sfîntului Ierarh Nicolae, ce o văzuse în acea noapte. Iar ei, auzind acestea, s-au bucurat mult, zicînd: „Astăzi a preamărit Domnul mila Sa, spre poporul Său şi spre cetatea noastră”. Deci, degrabă au rînduit trei corăbii şi au ales nişte oameni vestiţi şi temători de Dumnezeu, dîndu-le lor din sfinţita rînduială cîteva feţe cinstite, ca să meargă pentru aducerea sfintelor moaşte ale marelui Arhiereu Nicolae. Deci, socotind ei lucrul călătoriei lor, au gîndit, ca nu în loc de cîştigarea cea dorită a moaştelor celor făcătoare de minuni, să li se întîmple lor ceva împotrivă. Deci, luînd asemănare neguţătorească, ca şi cum ar face ei o neguţătorie şi ca să nu le împiedice calea mării oarecare popoare, au umplut corăbiile lor cu grîu şi au plecat, făcîndu-se că merg la neguţătorie. Astfel, călătorind cu bună sporire, au ajuns mai întîi la Antichia unde, vînzîndu-şi grîul după obiceiul neguţătoresc, au cumpărat alte lucruri.

Apoi, auzind de la alți negustori venețieni, care veniseră mai înainte din alte părți, cum că și ei au de gînd să meargă la Lichia, în cetatea Mirei, pentru moaștele Sfîntului Nicolae, varenii s-au sîrguit, ca să-i întreacă pe dînșii. Deci, mai degrabă călătorind și mai iute înotînd, fiindcă Dumnezeu purtase de grijă spre ajutorul lor, au ajuns în latura Lichiei și au stat la malul cetății Mirelor și, întrebînd cu dinadinsul de biserica sfîntului și despre moaștele lui, și-au luat armele, temîndu-se ca nu cumva să-i oprească pe dînșii cineva, și au mers la biserică. Acolo, aflînd patru monahi, i-au întrebat pe dînșii: „Unde se află moaștele Sfîntului Nicolae, că voim – ziceau dînșii – să ne închinăm lor”. Iar monahii le-au arătat lor mormîntul în biserică, întru care, ca sub un obroc, zăceau sub pardoseală în pămînt, moaștele cele tămăduitoare ale arhiereului lui Hristos”.

La finele Sfintei Liturghii, Preasfinția Sa a felicitat omagiaţii zilei acesteia, în special pe clericul Catedralei, Preotul Nicolae BOIAN, dorindu-le multă sănătate, ajutor de la Domnul, iar Sfîntul Ierarh Nicolae să le fie mijlocitor și călăuză în viață.

Biroul de Presă al Episcopiei de Ungheni şi Nisporeni

Sursa: episcopia-ungheni.md


Articole Asemănătoare
170

Omilie la Sfinţii 40 de Mucenici – Ce înseamnă mărturisirea credinţei?

Despre cei 40 de Mucenici pe care-i prăznuim vom vorbi astăzi. Voi încerca să ofer pomenirii lor câteva flori. *** Cine au fost aceşti sfinţi? Au fost soldaţi. Erau în floarea vârstei. Erau corpul cel mai ales al Armatei Romane. Aveau înălţime, prezenţă, aveau experienţă în război. Aveau şi bărbăţie, aveau şi supunere, desăvârşită ascultare […]

Articole postate de același autor
3510

„Ce voi răsplăti Domnului pentru toate câte mi-a dat mie?”

Spune o veche istorioară că odată s-au adunat la un ospăţ toate virtuţile: bunătatea, milostenia, răbdarea, înfrânarea; şi era o desfătare să le vezi cum se bucurau împreună, ca nişte bune prietene ce erau. Numai două dintre ele se priveau ca nişte străine, nu se văzuseră niciodată. Ele erau binefacerea şi recunoştinţa. Povestirea ne arată […]