Duminica a VIII-a după Cincizecime (a înmulțirii pâinilor) la Mănăstirea Curchi

181

În Duminica a VIII-a după Rusalii Preasfințitul Siluan, Episcop de Orhei, Vicar al Mitropoliei Chișinăului și a întregii Moldove, înconjurat de un sobor de slujitori, a oficiat Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie la Mănăstirea Curchi.

Mărturia Sfântului Evanghelist Matei despre înmulţirea pâinilor se regăseşte şi la ceilalţi trei evanghelişti (Mc. VI, 34-45; Lc. IX, 10-17, In. VI, 5- 14). Prin înfăptuirea acestei minuni, Mântuitorul Hristos ne arată grija Sa proniatoare faţă de lume. Ştim că Mântuitorul nu a neglijat, nici în alte ocazii, nevoia de hrană a oamenilor: i-a apărat pe Apostolii care, flămânzi fiind, au smuls spice în zi de sâmbătă; a arătat că unul din criteriile după care vom fi judecaţi este dacă am hrănit pe cel flămând; a asemănat împărăţia cerurilor cu o cină” (Mt, XI, 19).

Totodată acest eveniment are o dimensiune euharistică, prefigurând Cina cea de Taină la care Mântuitorul ne-a lăsat Taina Sfintei Împărtășanii. Chiar și modul în care Evanghelistul Matei relatează cele două momente este foarte asemănător: „Şi luând cele cinci pâini… a binecuvântat şi, frângând, a dat ucenicilor pâinile (Mt. 14, 19)… Iisus luând pâine şi binecuvântând, a frânt şi, dând ucenicilor…” (Mt. 28, 26). Prin minunea aceasta, Hristos instituie acea comuniune în care ne întâlnim în Dumnezeu Hristos, Cel ce se aduce şi Cel ce este adus, Cel ce se împarte şi niciodată nu se sfârşeşte. La liturghie, înainte de împărtăşirea sa şi a credincioşilor, preotul se roagă: „Se sfărâmă şi se împarte Mielul lui Dumnezeu, Cel ce se sfărâmă şi nu se desparte, cel ce se mănâncă pururea şi niciodată nu se sfârşeşte, ci pe cei ce se împărtăşesc îi sfinţeşte”.

„Minunea înmulţirii pâinilor era o icoană, o pregătire pentru înţelegerea învăţăturii despre Pâinea Vieţii. Omul nu trăieşte numai cu pâine. Alături de foamea trupească, ce se poate potoli cu hrană materială, omul suferă de o altă foame mai adâncă, foamea de viaţa veşnică. Oare nu de această foame erau cuprinse gloatele când se ţineau după Domnul uitând de cealaltă foame şi de toate trebuinţele trupului? Pentru această foame Domnul ne-a dat altă pâine, Pâinea cea cerească a Însuşi Sfântului Său Trup, Pâinea Vieţii, pe care de atunci necontenit o împarte prin mâinile ucenicilor Săi, a preoţilor Bisericii; o împarte zilnic, la fiecare Sfântă Li­turghie şi niciodată nu se mai sfârşeşte, spre iertarea păcatelor şi spre viaţa de veci,” ne spune pr. Petroniu Tănase.

În cadrul Sfintei Liturghii PS Siluan a adresat un cuvânt de învățătură către cei prezenți, menționând că „omul se trage din lumea creată și fiind trupesc, are nevoie de hrană, însă omul este și făptură duhovnicească și este legat de Dumnezeu. Astfel pentru adevărata sa existență are nevoie nu doar de hrană trupească, ci și de cuvântul lui Dumnezeu, Cuvântul creator care l-a chemat din neființă la existență, care îl susține și îi dă viață, prin care ne vom îmbrăca cu trup nestricăcios pentru viața veșnică”.

Mântuitorul Hristos a înmulțit pâinile, ca sa ne învețe să râvnim dincolo de “pâine”, dincolo de nevoile acestei lumi, ca să tindem spre adevărata viață, ca să-L gustăm real și să vedem ca El este Pâinea Vieții, Care ne va da și nouă viață veșnică din belșug.

Sursa: manastireacurchi.md


Articole postate de același autor
1218

Nouă exerciții zilnice pentru suflet și trup

Pentru ochi. Vezi iubirea Lui Dumnezeu la fiecare pas. Pentru limbă. Vorbește din și cu inima, nu doar cu buzele. Pentru față. Zâmbește mai des tuturor. Pentru urechi. Vorbește mai puțin, ascultă mai mult. Pentru minte. Gândește constructiv și pozitiv. Pentru picioare. Îndreaptă-te spre cunoaștere și înțelepciune. Pentru putere. Ridică-te de fiecare dată când cazi. […]