„Sentimentul de nevrednicie trebuie mai mult să ne apropie de împărtăşanie decât să ne îndepărteze. Dacă ne împărtăşim, nu o facem pentru că ne considerăm vrednici de a-L primi pe Dumnezeu şi de a intra în comuniune cu El, ci pentru că suntem slabi, neputincioşi, răniţi, infirmi, bolnavi şi pentru că avem nevoie de prezenţa Lui în noi, în modul cel mai lăuntric, pentru a ne întări, pentru a ne trata rănile, a ne vindeca, pentru a ne mântui.” (Jean-Claude Larchet)
În Duminica a XIV-a după Rusalii, numeroși credincioși au trăit bucuria duhovnicească a rugăciunii alături de obștea monahală a Mănăstirii Suruceni. Mesajul parabolei acestei Duminici îl prezintă pe Împăratul Dumnezeu, Care ne cheamă la Cina Euharistică – Sfânta Împărtăşanie, adică la mântuire, aşa cum ne cheamă un prieten foarte apropiat la nunta fiului său. Totodată, această pildă ne spune că toţi suntem invitaţi să participăm la această nuntă, însă doar cei care răspund chemării şi se pregătesc (au haină de nuntă) se vor bucura cu adevărat de ea.
În lucrarea „Despre fuga în persecuţii”, scriitorul creștin Tertulian mărturiseşte că în perioada Bisericii primare, credincioşii se adunau pentru a săvârşi Sfânta Euharistie riscându-şi vieţile, considerând unirea cu Hristos prin Sfânta Împărtăşanie mai de preţ decât propria viaţă. Astăzi, deși avem posibilitatea de a ne uni cu Hristos, fără a ne pune în primejdie viața, mulți dintre noi întorc spatele acestei invitaţii, neînțelegând că acest lucru îi lipsește de comuniunea cu Dumnezeu.
„Dacă noi nu avem nevoie de Hristos din Împărtășanie, pe Care Îl primim într-un cadru liturgic, nu mai are niciun sens ceea ce El spunea, că fără Trupul și Sângele Lui, nu putem moșteni viața veșnică. Viața veșnică nu este o teorie. Este lupta noastră, efortul în a ne îndumnezei. Nu putem să ne îndumnezeim firea decât prin Sfânta Împărtășanie și rugăciune”, ne spune Preasfințitul Ignatie, Episcopul Hușilor.
Vorbind despre Taina Euharistiei, părintele Dumitru Stăniloaie menționează: „Împărtăşania mai deasă, cu toată pregătirea, face ca în trupul şi sângele nostru să se întipărească tot mai mult Trupul şi Sângele Cel Curat şi Înviat al lui Hristos, făcându-ne tot mai asemenea sfinţilor în curăţie, în dragoste, în duh de jertfă şi în puterea de a învia spre viaţa de veci, întru fericire. Astfel, devenim tot mai mult fii ai Tatălui după har şi fraţi între noi, în Hristos…”
În cuvântul de învățătură rostit la finalul Sfintei Liturghii, părintele Victor Ceresău a evidențiat faptul că Dumnezeu face tuturor această chemare la Nuntă. Nu poți să ignori o astfel de chemare și să te consideri fiu al Împărăției. În Împărăție intră cel care trăieşte şi se bucură din această viaţă împreună cu Dumnezeu.
„Cu frică de Dumnezeu, cu credință și cu dragoste, să vă apropiați!”
Sursa: manastireasuruceni.md
