Protopopul Luka Hovahovic, care a fost mulți ani în slujba Patriarhului Pavel al Serbiei, istorisește această întîmplare:
”Mi-aduc aminte că ne-am dus la Moscova în 2000, pentru sfințirea Catedralei Mîntuitorului Hristos. Am fost găzduiți la un hotel rezervat oaspeților Patriarhiei, de lîngă Mănăstirea Danilovski. Catedrala urma să fie sfințită a doua zi. Dar, potrivit programului, Preafericirea Sa nu participa la Liturghie decît în ziua următoare sfințirii, așa că avea o zi liberă. Însă în ziua aceea, la patru dimineața, Preafericirea Sa a bătut la ușa mea: ”Părinte Luka, hai să mergem la o biserică, să săvîrșim Sfînta Liturghie!” Nu prea știam unde și cum, așa că neam dus la una dintre bisericile Mănăstirii Danilovski și, pe la ora cinci, am dat de niște monahi care se pregăteau de o altă slujbă. Le-am spus că Preafericirea Sa dorea să săvîrșească sfînta Liturghie, iar ei ne-au întrebat undei îi sunt veșmintele. Le-am spus că nu le avem cu noi, pentru că fusese deja trimise la catedrală, dar poate găsesc ei nuște veșminte preoțești. Firește că au găsit, dar au fost foarte uimiți văzînd un patriarh slujind ca un simplu preot…”
Din ”Patriarhul Pavle al Serbiei”, Jean – Claude Larchet, pag. 111
