Spovedania după îndreptar sau fără el

38

E un îndreptar de spovedanie, care mie îmi place foarte mult. O cărticică mică şi foarte subţire. şi avem alte îndreptare de spovedanie, cu mii de păcate. Oare care dintre ele?

Păi îl iei pe acesta, îl citeşti, şi te duci şi răspunzi la întrebările duhovnicului. Eu în chestionarile de spovedit nu cred. Nu cred. Şi nu cred că e nevoie să le ştie credincioşii, cât e bine să le ştie duhovnicii. Eu personal nu-i las pe credincioşi să mai vine la mine cu biletul scris. Stau cuminte aşa, îi las să zică ce au de zis şi după aceea îi plesnesc. Că doar se vede unde au fisura. Dar probabil e răbdarea mea de popă încă tânăr. Probabil, când îmbătrâneşti nu ai răbdare de aşa ceva.

Mai există la noi un părinte care a scris o carte Noi aşa ne spovedim. Şi am zis: „Bine, de acord, voi!” „Voi aşa vă spovediţi! Eu nu mă spovedesc aşa”, o să-mi spună tânărul de la liceu, pe care nu-l interesează chestia asta. Şi care vine să-mi spună de fapt că el s-a culcat cu prietena lui, pentru că pe el asta îl marchează. Sau că s-a dus şi a tras o băută şi s-a îmbătat şi a vomitat şi-i pare rău pentru aia. Eu aia trebuie să i-o găsesc, lucrurile pentru care-i pare rău, nu lucrurile care care ştiu că n-ar fi bine să le facă, dar le face. Pentru că este o taină a pocăinţei, nu a ştiinţei.

Ştiţi, globalismul ista de informaţii a dus la globalizare, aşa, la o smerenie din asta, generalizată: „Vai, părinte, ce smerit sunt eu! Vreau să vă spun că atât de smerit sunt, încât îmi asum toate păcatele lumii…” Asta o face Hristos pe Crucea Golgotei. Nu e cazul să ne dăm Hristos. Important e să înţelegem că acest Iisus Hristos, care pe Crucea Golgotei a făcut acest efort major, ne cere să recunoaştem în viaţa noastră particulară lucrurile care nu merg. Care ne rup de El.

Şi mai este o ispită. Dacă mănânci un chestionar filă cu filă, aceasta nu te duce la Hristos. Cine se spovedeşte după carte, rămâne la nivelul cărţii. Adică riscă să-şi omoare duhul pocăinţei, acela despre care spuneam că este absolut necesar.

Extras din Dr. Constantin Necula, Gânduri şi miride, Ed. Agnos, Sibiu, 2009, p.190-191


Articolul Precedent
Articole Asemănătoare
1010

Nu ne vom putea deprinde să fim smeriţi până ce nu vom îndura multe dureri în inimă

Nu vom putea învăţa să fim smeriţi, până ce nu vom îndura multe dureri în inimă. Şi, până ce nu învăţăm să fim smeriţi, vom îndura multe dureri în inimă. Dumnezeu stă deoparte, îngăduie să primim durerea sub coasta stângă, să vedem ce miasmă avem acolo, să spunem: „M-a muşcat chiar de inimă, oh, şi […]

Articole postate de același autor
567

„Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu și pe pământ pace…“: Nașterea Domnului prăznuită la Mănăstirea Suruceni

„Nașterea Ta, Hristoase, Dumnezeul nostru, răsărit-a lumii Lumina cunoștinței; că întru dânsa cei ce slujeau stelelor, de la stea s-au învățat să se închine Ție, Soarelui Dreptății, și să Te cunoască pe Tine, Răsăritul cel de Sus, Doamne, slavă Ție!” (Troparul Nașterii Domnului) Mărețul Praznic al Nașterii Domnului nostru Iisus Hristos a fost sărbătorit cu […]