Nu spuneți unui copil ”ești cel mai bun”, ”cel mai frumos”, ”cel mai talentat” – e destul să-i spuneți: ”ești bun”, ”ești frumos”, ”ești talentat”.
Sînt mai multe motive pentru care ”cel mai” este un adaos nefericit: 1) mai întîi, pentru că este o minciună, nici Dumneavoastră, nici eu, nici nimeni altcineva nu știe unde se află acum cel mai bun, cel mai frumos și cel mai talentat copil, căci fiecare sîntem buni, frumoși și talentați în măsura în care lumea are nevoie de asta; 2) apoi, pentru că drăcușorul ”Cel-Mai” va crea în mintea copilului o permanentă stare de comparație și competiție cu restul copiilor și chiar a adulților, copilul nu va mai fi capabil să aprecieze just calitățile altor copii, căci orice calitate și îndemînare văzută la altul va fi din start sub nivelul său, copilul va fi pornit să-i desființeze pe toți cei buni, frumoși și talentați pentru a-și salva condiția de Cel-Mai, pe cînd starea normală a oamenilor buni, frumoși și talentați este să se bucure unii de alții lucrînd împreună pentru ceilalți.
Avem de acum prima generație de tineri Cel-Mai, acei care se desființează reciproc pentru un loc mai bun în compania unde lucrează.
Dacă vreți totuși să-i spuneți copilului că este Cel-Mai în ceva, îi puteți spune fără regrete că e CEL MAI IUBIT. Acest ”cel mai” e singurul care nu absolutizează o calitate a celui iubit, ci evoca dragostea celui care iubește. E frumos să fii cel mai iubit și să crești cu conștiința că a fi iubit și a iubi este o stare de fericire, mai mare decît aceea de a fi cel mai frumos, cel mai talentat. Chiar și Hristos l-a numit pe Ioan cel mai iubit dintre ucenici. Înseamnă oare asta că Dumnezeu împarte dragostea Sa nemărginită cu măsuri diferite? Nu. Pur și simplu în Ioan încăpea mai multă dragoste.
Ieromonah Savatie Bastovoi
