Eu m-am mântuit!

2071

Odată m-am întâmplat la o familie de creştini care ţineau în gazdă un preot tânăr. A doua zi, slujind Liturghia, am ieşit cu potirul la împărtăşanie, dar, în afară de doi sugari, nu s-a împărtăşit nimeni. Eu m-am uitat întrebător în jur: „Nu se mai împărtăşeşte nimeni?”. S-a lăsat linişte şi în această linişte fetiţa gazdei noastre, în vârstă de 7 anişori, s-a pornit spre mine, dar a fost oprită de umeri de doamna preoteasă: „Stai, tu nu te-ai spovedit”. Ochii copilei s-au uitat la mine şi la potir. Zic: „Las-o, că ei îi pare rău de năzbâtiile pe care le-a făcut”. Copilul a dat încuviinţător din cap şi eu am împărtăşit-o. După aceea, acasă, eu am întrebat-o pe copilă dacă e fericită şi ea mi-a zis că da, ascunzându-se ruşinoasă după spatele mamei.

Mamă-sa mi-a zis râzând: „Să vedeţi, părinte, după ce s-a împărtăşit, a alergat la mine şi a strigat: „Mami! Mami! Eu m-am mântuit!”. Oamenii mari au început să râdă, gândind că, fetița nu ştia ce zice. Dar copilul bine a zis că s-a mântuit, că asta facem la Liturghie, împărtăşindu-ne, ne mântuim.

Din Ieromonah Savatie Baştovoi, Dragostea care ne sminteşte, Editura Marineasa, Timişoara, 2003, p. 27


Articole Asemănătoare
1981

Mare dar este smerenia

Cel mai bine este ca omul să fie oală de lut, care este bună pentru toate și se folosește de toți în fiecare zi, și pentru mâncare, și pentru apă, și pentru orice lucru. Pe când oala, vasul de aur se pune pe polițe, se încuie în dulapuri, este râvnit de hoți și se folosește […]

Articole postate de același autor
4252

Iar­tă-mă, Doamne, şi iartă şi pe aproapele meu, pentru că eu l-am iertat

Părintele Selafiil, duhovnicul nostru de la Noul Neamţ, repeta obsedant aces­te cuvinte simple ale Evangheliei, cuvin­te pe care le-a repetat Mântuitorul şi mai ales Sfântul Evanghelist Ioan în Epistole­le sale, în Evanghelia sa. Toată nevoinţa Părintele Selafiil o concentra aici: „Iartă, ca şi Dumnezeu să te ierte. Când ajungi seara, spune: Doamne, iartă-mi tot ce […]