Nu câştigi pe om cu asprimea, ci cu bunătatea

1630

Un prieten mi-a mărturisit că suferea din cauza purtării aspre a şefilor săi. Acest lucru ameninţa să-l umilească şi să dea impresii greşite despre caracterul său. Bătrânul l-a primit, a pus lucrurile la punct şi i-a făcut o radiografie sufletească foarte corectă:

‒ Eşti bun, sensibil, paşnic, eşti mielul lui Dumnezeu. Dar când cei din jur se poartă aspru cu tine, ripostezi înlăuntrul tău şi atunci ei te judecă greşit şi nu te înţeleg. În schimb, când te iau cu binişorul, eşti capabil de lucruri atât de bune, încât toţi rămân surprinşi. Oamenii care te-au judecat greşit şi te-au rănit nu cunosc fabula aceea veche cu vântul şi soarele care se certau, fiecare spunând despre sine că e mai puternic, şi s-au învoit ca acela dintre ei care va da jos şuba păstorului ce tocmai urca muntele în acel moment, acela e mai puternic. Vântul a suflat cât a putut, dar păstorului i s-a făcut frig şi s-a înfăşurat şi mai strâns în şuba lui. A ieşit soarele de după un nor, împrăştiind în jur bunătate şi căldură, încât păstorul s-a încălzit şi şi-a scos şuba. Atunci, soarele a strigat către vânt: „Ai văzut care dintre noi e mai puternic?”.

Părintele conchide: Nu câştigi pe om cu asprimea, ci cu bunătatea.

 

(Părintele Porfirie Kafsokalivitul, Antologie de sfaturi şi îndrumări, Editura Bunavestire, Bacău, pp. 34-35)


Articole postate de același autor
704

Răbdare și iar răbdare, ca să ne vedem în Rai!

Zicea părintele Vichentie şi acestea:  ‒ Vă încredinţez că acela ce urăşte, chiar motivat, pe aproapele său, se face atât de vinovat, încât merită a fi tras la cea mai înaltă instanţă de judecată. Iar cel ce defaimă şi ponegreşte pe aproapele se aseamănă cu ucigaşii de oameni, care se condamnă la cea mai grea pedeapsă. Zicea iarăşi:  […]