Sfântul Teodor Tiron cinstit la Mănăstirea Curchi

231

„Credinţa lui Hristos ca pe o pavăză înăuntru în inima ta primind-o, puterile cele potrivnice le-ai călcat în picioare, pătimitorule şi cu cunună cerească ai fost încununat, în veci, Preafericite Teodor, ca un nebiruit.” (Condacul Sfântului Mare Mucenic Teodor Tiron)

În prima sâmbătă a Postului Mare, dedicată Marelui Mucenic Teodor Tiron, Preasfințitul Siluan, Episcop de Orhei, Vicar mitropolitan și Egumen al Sfintei Mănăstiri Curchi, a săvârşit Dumnezeiasca Liturghie a Sfântului Ioan Gură de Aur, la Biserica „Sfântul Nicolae” a așezământului monahal.

Prima sâmbătă din Postul Mare este cunoscută sub denumirea de Sâmbăta Sfântului Teodor Tiron sau a colivelor. Cu această zi încep pomenirile din Postul Mare pentru cei trecuți la cele veşnice. Aceste pomeniri se vor face în fiecare sâmbătă din Postul Mare, până în Sâmbăta lui Lazăr sau a Floriilor.

Pomenirea celor adormiți în Domnul este un act de credință ortodoxă, întrucât ea se bazează pe credința că sufletul omului este nemuritor.

În timpul domniei împăratului Iulian Apostatul (361-363), acesta a ordonat să se stropească cu sângele animalelor sacrificate idolilor  toate produsele vândute în cetate pentru a întina astfel prima săptămână din Postul Mare al creștinilor. Sfântul Mucenic Teodor s-a arătat arhiepiscopului de atunci, Sfântul Eudoxie (360-369), descoperindu-i planul împăratului și l-a sfătuit să fiarbă grăunțe de grâu (colivă) și să le distribuie locuitorilor Constantinopolului pentru ca aceștia să nu meargă să cumpere nimic de la piață.

În urma acestei minuni, arhiepiscopul a stabilit să serbeze în fiecare an, la încheierea primei săptămâni a Postului Mare, sâmbăta Sfântului Teodor. De atunci, în amintirea minunii sfântului, se aduc în sâmbăta aceasta la biserici colive de grâu fiert, fie în amintirea unor sfinţi, fie întru pomenirea celor adormiţi.


Articole postate de același autor
2751

O spovedanie după care tânjim fiecare…

Ieri, m-ai privit şi m-ai chemat să stau lângă inima ta, fără să-mi spui nimic.  Am pornit apoi, impreună, pe drum de suflet uscat şi ţi-am arătat pajişti arse tânjind după un strop de apă. Le-ai privit cu ochi blanzi, fără să spui nimic, şi sub privirea ta ele s-au înviorat ca atinse de o […]