Pastorală la Învierea Domnului a Preasfinţitului PETRU, Episcop de Ungheni şi Nisporeni

1993

Har vouă, pace și bucurie de la Hristos Cel ce a înviat din morți, iar de la noi, arhierești binecuvântări, dimpreună cu străvechiul salut: 

 Hristos a Înviat! 

 „Pe noi, cei care eram morţi prin greşelile noastre,

ne-a făcut vii împreună cu Hristos” (Efeseni 2, 5).

Este sfânta noapte de Paște, când Hristos a înviat din morţi cu moartea pe moarte călcând şi celor din morminte viaţă dăruindu-le. Este sfânta noapte de Paşte, când Hristos a înviat şi se ridică biruitor din adâncuri, aducând la lumină şi mântuire sufletele luate în captivitate de diavol. Este sfânta noapte de Paşte, când Iisus a înviat din morţi şi ne invită să-L urmăm pe drumul care duce de la pământ la cerul pe care ni l-a deschis în noaptea Învierii. În această sfântă noapte de Paşte, Iisus spune tuturor oamenilor, fraților săi: Dacă sunteţi trişti, veniţi la mine căci eu sunt bucuria! Dacă sunteţi în întuneric, veniţi la mine căci eu sunt lumină! Dacă sunteţi robi ai diavolului şi ai patimilor rele, veniţi la mine căci eu sunt libertatea fiilor lui Dumnezeu. Dacă sunteţi sub stăpânirea morţii păcatului, veniţi la mine căci eu sunt viaţa cea nouă deoarece am înviat!

Credința în înviere stă la temelia creștinismului. Faptul că Hristos a înviat înseamnă, cu siguranță că avem o nădejde în Dumnezeu și vom învia și noi. Atât de mare este bucuria învierii lui Iisus, încât ea se revarsă peste întregul an. Duminica începe cu învierea Domnului. Toate duminicile sunt ,,ale învierii“. Anul întreg se cântă şi se proslăveşte minunea şi bucuria învierii. Întreaga Evanghelie este prezentă în Învierea lui Hristos şi în Dumnezeul-Om cel Înviat. Pentru că dacă El nu învia, Evanghelia ar fi fost literă moartă pe hârtie. Pentru că dacă El nu biruia moartea, creștinismul nu ar fi existat. Învierea lui Iisus Hristos dă sens vieţii creştine, dă sens istoriei omenirii şi universului întreg.

Iubiţi fii duhovniceşti,

 Astăzi este ziua strălucitoare a acestei victorii, deoarece Hristos a strivit moartea şi cu învierea sa a făcut să strălucească viaţa şi nemurirea (2Tim 1, 10). «El ne-a făcut să trecem de la sclavie la libertate, de la tristeţe la bucurie, de la doliu la sărbătoare, de la întuneric la lumină, de la sclavie la răscumpărare. De aceea să-i  mulțumim Lui. (Meliton de Sardis).

Prin învierea lui Hristos creștinii dobândesc puterea definitivă să învieze. Acum închisoarea morţii este deschisă şi prizonierii ştiu că vor fi eliberaţi. Acum orbii îşi recapătă vederea şi Soarele răsare şi le vine în ajutor celor care stau în întuneric şi în umbra morţii“ (Sf. Grigorie de Nyssa). De aceea şi Învierea Dumnezeului-Om Hristos,  în realitate   cuprinde  în  fiinţa ei întreaga mântuire, după cum de asemenea şi întreaga viaţă a fiecărui creştin. Vestea bucuroasă a Paştelui: Iisus, răstignitul, nu este aici, a înviat (Mt 28, 5-6) ne oferă certitudinea mângâietoare că abisul morţii a fost trecut şi cu el, au fost înfrânte plânsul, ţipătul şi durerea (Fa. Ap. 21,4). 

Iubiți frați preoți, Iubiți fraţi şi surori întru Hristos-Domnul,

   Trăim într-o lume foarte frământată, tulburată sufletește; o lume, care tot mai mult pare că se înstrăinează de respectarea și împlinirea legilor și poruncilor lui Dumnezeu, porunci și legi care sunt ca niște făclii călăuzitoare pe calea vieții pământești, pe calea vieții care duce la dobândirea împărăției lui Dumnezeu. Mulți cred că Paștele este doar ce pui pe masă sau ce ai în cont, doar iepurele sau oul, doar luminițele sau mesajele pascale. Paștele e mai mult de atât, este o trecere („pesah” = trecere în ebraică), o transfigurare a iubirii: de la iubire de sine, la iubire de aproapele. Lumea noastră va fi mai luminoasă, dacă Lumina din noaptea Sfântă aprinde în noi iubirea pentru celălalt.

Am înțelege că Învierea este revelionul cel adevărat al lumii, înnoirea  valorilor  vieții noastre, iar masa de Paști ar deveni o Cină de Taină a dragostei și a comuniunii. Am înțelege că Lumina Învierii nu este decât dragostea care luminează pe tot omul, în lumea întunecoasă a urii. „Lumina lui Hristos luminează tuturor”. Așa am transforma lumea în Rai. Sau, cel puțin, am găsi Raiul. Căci acesta este Raiul: locul celor care aleg, de bunăvoie, să trăiască în armonie și dragoste.

În încheiere, în calitate de arhipăstor, cu drag vă invit să vă fundamentați viaţa pe această certitudine, a propriei învieri, să Vă cultivaţi viaţa duhovnicească prin prezenţa la sfintele slujbe şi să creşteţi în dragostea de Dumnezeu şi de semeni, precum ne cere Mântuitorul cel Înviat din morţi.

Aşadar, să ne bucurăm împreună în aceste zile de mare praznic al Învierii Domnului nostru Iisus Hristos, garanţia propriei noastre Învieri. Dar șansa rămâne fiecăruia, cât încă trăim. Alegerea ne aparține. Dacă am gândi un pic cu inima, nu ne rămâne decât să îi urmăm Celui Înviat: „Eu sunt Învierea şi Viaţa; cel ce crede în Mine, chiar dacă va muri, viu va fi.”

Veniți de luați Lumină. Hristos a Înviat! Noi, ce facem? Nu vă temeţi. Mergeţi şi daţi mărturie despre învierea lui Iisus, care este învierea şi bucuria noastră!

   Această  perioadă  Pascală,  plină  de har și bucurie duhovnicească,  îmi oferă  bunul  prilej de a Vă adresa calde felicitări cu ocazia măreții sărbători a Învierii Domnului nostru Iisus Hristos.

Din toată inima Vă doresc puteri sufletești și trupești, întru toate bună sporire, pace, milă cerească și ajutor de la Dumnezeu în truda pe care o desfășurați spre slava Sfintei Biserici și binele poporului binecredincios. Hristos Domnul, „Cel ce cu moartea pe moarte a călcat şi celor din morminte viață a dăruit”, să Vă dăruiască mulți și fericiți ani!

Al vostru, în Duhul Sfânt, rugător şi permanent mijlocitor către Hristos Domnul,

 

Prin harul lui Dumnezeu

+PETRU

EPISCOP DE UNGHENI ŞI NISPORENI


Articole postate de același autor
20871

Din clipa în care ne întoarcem la Dumnezeu, începe un proces de tămăduire fundamentală

El ne tămăduieşte sufletul din orice boală dându-i energii noi, luminându–l cu o lumină neînserată. Experienţa străveche a vieţii în Biserică a dovedit fără greş faptul că pentru rugăciune, adică pentru Dumnezeu, nici o boală a duhului nu este incurabilă. Putem să ne naştem în cele mai nefavorabile împrejurări. Putem creşte în medii ignorante, dure […]