Odată, un preot s-a dus la părintele Nicolae Gurianov, vestitul stareț, și a început să-i povestească despre anumite necazuri și probleme ale sale. Părintele Nicolae l-a ascultat până la capăt, după care i-a zis: “Bucură-te!” Păi de ce să mă bucur?- s-a gândit preotul. Starețul a continuat: “Bucură-te că te-ai născut; bucură-te că te-ai botezat; bucură-te că ești încă viu!”
Și poate că tocmai spusele Apostolului Pavel: Bucurați-vă pururea. Rugați-vă neîncetat. Dați mulțumită pentru toate (I Tes. 5, 16-18) constituie formula fericirii: a ști să ne bucurăm de viață, a fi întotdeauna cu Dumnezeu și a-i mulțumi pentru tot ce ne trimite.
Se știe că recunoștința atrage noi daruri dumnezeiești și ne ajută să depășim cu bine perioadele dificile ale vieții.
Sfântul Ioan Gură de Aur spune: “S-a întâmplat un lucru bun? Binecuvântează-l pe Dumnezeu, și lucrul bun va rămâne. S-a întâmplat un lucru rău? Binecuvântează-l pe Dumnezeu, și lucrul rău va pieri. Slavă lui Dumnezeu pentru toate.”
Trebuie nu numai să știm să vedem fericirea în viața noastră, ci să fim grijulii cu ea, să n-o irosim. În această privință există o parabolă orientală:
Un tânăr și-a întrebat tatăl: „Ce este fericirea?” Tatăl l-a trimis la un înțelept faimos. Tânărul, ducându-se la vestitul învățător, se aștepta să vadă un nevoitor, un ascet, dar s-a dovedit că înțeleptul era un om foarte bogat, cu un palat luxos, plin cu opere de artă. Tânărul a intrat în palat, s-a dus la înțelept și i-a pus întrebarea: „Învățătorule, spune-mi, ce este fericirea, cum poate fi înțeleasă ea?” Învățătorul i-a dat o linguriță, a umplut-o cu untdelemn de măsline și i–a zis: „Fă înconjurul palatului meu, uită-te la toate comorile și la toate lucrurile de mare frumusețe și măiestrie ce se găsesc în el, după care întoarce-te și spune-mi ce ai văzut- dar să faci asta în așa fel încât să nu verși untdelemnul din linguriță.” După o vreme, tânărul s-a întors și a povestit despre cele văzute în palat, dar a adăugat că n-a putut merge peste tot și vedea toate comorile, fiindcă în timp ce se uita la ele untdelemnul curgea din linguriță. Atunci înțeleptul a umplut iarăși lingurița cu untdelemn și a repetat cererea. Când tânărul s-a întors și învățătorul l-a întrebat ce a văzut, a răspuns: „Nu am putut vedea nimic în palatul tău, fiindcă urmăream să nu se verse untdelemnul” – și, într-adevăr, a adus lingurița fără să fi vărsat măcar un strop.
„Tocmai asta e fericirea, a zis înțeleptul, și anume să știi să păstrezi darul pe care-l ai fără să-l irosești.”
Această parabolă ne arată că, tot uitându-ne la bogățiile și frumusețea care nu ne aparțin, pe care nu ne este dat să le stăpânim, nu numai că nu le vom putea cerceta bine, ci vom și pierde ceea ce nu avem.
Fiecare zi ne poate dărui fericire, trebuie pur și simplu să știm s-o vedem.
Fericirea nu depinde prea mult de condițiile materiale de viață. Ea se află înauntrul omului, iî prorpiul lui suflet: „Împărăția lui Dumnezeu nu va veni în chip văzut, căci, iată, Împărăția lui Dumnezeu e înauntrul vostru”(Lc. 7, 20-21). Ea este, așa cum am spus, o stare a sufletului, capacitatea de a aprecia toate câte ni se dau și de a-i mulțumi pentru ele lui Dumnezeu.
Din Pr. Pavel Gumerov; El și Ea: în căutarea armoniei conjugale, trad. din l.rusă de Adrian Tănăsescu- Vlas; București: Editura Sophia, 2014
