Actualitate

Să trăim fiecare clipă, ca și cum ar fi ultima…

14

– Dar de ce ne este atât de greu, părinte, să conștientizăm prezența Mântuitorului nostru Iisus Hristos, în toată vremea, ceas de ceas și clipă de clipă, până la sfârșitul veacurilor, cum zice Scriptura?

– Pentru că există diavol. El ne tulbură această prezență. Deși este foarte necesar să existe drac. Dacă nu te trezești singur, te trezește el. Altfel, de ce l-ar mai ține Dumnezeu pe diavol, de vreme ce-i atât de dușmănos? Să vedeți: într-o noapte, dormeam cu mâna în afara patului și el m-a apucat de deget. O mână moale și rece mă trăgea de un deget. Mi-am smuls repede mâna și i-am zis: „Mi-ai făcut un mare serviciu, că eu trebuia să priveghez, nu să dorm. Ai stat până acum ascuns și n-am știut că esti aici, dar acum te-ai arătat și știu. Nu credeam că ești atât de prost”.

– De unde știați că-i diavolul?

– N-avea cine să fie altcineva, că eram singur în casă și nu se vedea nici o umbră, doar am șimțit că o mână mă apuca. Dușmanul era acolo și și-a făcut datoria, că el trebuie să ne țină treji, să ne dăm seama ce facem.

Da, așa să știți: ca duhovnic, nu recomand actul de nevoință, ci o stare de prezență continuă. Starea de nevoință nu este un scop, dar starea de prezență da. Prezența nu cere nimic și dă totul. Eu propovăduiesc importanța trăirii momentului. Să trăim fiecare clipă, ca și cum ar fi ultima… Să trăim momentele mari ale vieții noastre și praznicele împărătești, ca și cum nu am mai apuca altele. Dacă ai continuitate în suflare și răsuflare, nu poți sta fără să respiri. Așa este și cu trăirea fiecărui moment în Hristos. O zi mică este foarte importantă la un lanț urias, căci fără ea nu mai este continuitate în lanț. Omul are datoria de a fi prezent, că i s-a încredințat marea răspundere de a stăpâni universul. Omul e mai mult decât îngerul. Iar salvarea lui putea fi săvârșită numai de Dumnezeu. Și Dumnezeu trebuia să se întrupeze pentru asta, ca să-l salveze doar sub chip omenesc. Și a plătit greșelile pentru tot neamul omenesc.

Din Arhimandrit Arsenie Papacioc, Despre viata de familie si diverse probleme ale lumii contemporane, Ed. Sophia, 2011, p. 152-154


Articole Asemănătoare
156

Smerenia nu se practică doar la mănăstire

La orele de vârf, obosit după muncă, toți semenii din autobuz îți par neprietenoși. Privește-i ca pe frații tă și poate se mai schimbă atmosfera. Măcar în inima ta. Deși unii se înghesuie, alții ascultă muzica tare, ca pentru toți, alții îngreunează coborârea, cu toții sunt apăsați de griji sau patimi, cu toții cerșesc parcă […]

Articole postate de același autor
5050

Nimeni, niciodată nu va putea urca la Ceruri, dacă nu va trece mai întâi prin Bunătate

Poţi considera că eşti pe calea cea dreaptă numai dacă astăzi încerci să fii măcar un pic mai bun decât ai fost ieri… Aţi observat? O mulţime dintre cunoscuţii noştri umblă după măreţie, căutând „glorie” în bătălii imaginare sau încercând să pară mari şi tari prin lucrurile pe care le posedă: bijuterii, maşini, case de […]