Fiecare din noi, a avut parte în viața sa de vise, fiecare își poate aminti de unele sau mai multe vise așa-zise prezicătoare de felul lor. În Sf. Scriptură, se vorbește adesea, cum Dumnezeu își arată voia Sa prin vis. Însă merită să ne încredem în această arătare?
Putem spune că nu atît de des Dumnezeu își descoperă voia Sa prin intermediul viselor, iar dacă și aceasta se întîmplă, atunci acești oameni trebuie să fie și ei cu totul deosebiți. Atitudinea față de vise, trebuie să fie una foarte precaută, pentru că în lipsa unei pregătiri înalt-duhovnicești, este periculos de a ne încrede în ele. Sf. Părinți ne spun așa :,,Dacă te-ai trezit, dute și te spală, mergi la serviciu și nu atrage atenție celor visate”. Dacă cineva se încrede prea mult în vise, atunci el, poate deveni victima celui rău, care-l poate manipula și ispiti prin acele patimi de care acesta este cuprins.
Da, se poate întîmpla, ca în vis să se arate chiar unii sfinți, sau chiar însuși Dumnezeu! Însă este cu siguranță mai bine să avem încredere mai mult în Dumnezeu, decît în vise. Sf. Părinți ne avertizează că, diavolii pot lua chiar și chip de înger ca să ne ispitească, să ne facă să ne credem mai buni decît sîntem. În timpul somnului, omul este cel mai vulnerabil, neputîndu-și controla reacțiile, gîndurile sau sentimentele. Iar dacă se întîmplă ca unul și același vis să ni se arate în mod constant, trebuie numaidecît să ne conectăm atenția fie chiar și la o scurtă, însă rugăciune din inimă.
Să avem deplină credință că dacă Dumnezeu va vrea să ne transmită ceva, va găsi neapărat modalitatea de a ne arăta voia Sa, iar față de vise este bine să avem o atitudine cît mai rezervată, și să nu uităm că noi nu sîntem nici pe departe personaje biblice, prooroci, sau măcar nu avem pe deplin inima curată ca să îndrăznim să tălmăcim visele.
Un exemplu de trezvie în acest sens, este pilda călugărului căruia, i s-a arătat în vis un înger, rugîndu-l să meargă în pustie să îndeplinească o poruncă. Călugărul s-a trezit și nu a mers. În seara următoare, iarăși i s-a arătat îngerul cu aceeași rugăminte, însă călugărul iarăși nu i-a dat atenție. Abia în seara următoare, îngerul i s-a arătat cu lacrimi, mărturisind simbolul Credinței. Abia după aceasta, călugărul i-a dat ascultare, înfăptuind porunca.
Iar noi, niște păcătoși de rînd, căutăm vedenii și arătări mai presus de mintea noastră. Așadar, să nu uităm, visul nu este decît un ...vis!
Tradus după http://www.pravoslavie.ru/96187.html
