Nicolae Dabija, Așchii de cer


Nicolae Dabija, Așchii de cer

1.Omul: îşi spune rugăciuni în gând, sperând că Cel de Sus o să-l audă, şi imediat îşi spune prostii în gând, sperând că Cel de Sus n-o să-l audă. 2. Omul ştie cum să se apere când e denigrat, dar nu ştie cum să se apere când e lăudat. De multe ori duşmanii, ca să-l […]

1. Dumnezeu e o fiinţă-stare. El este Binele, cu toate sinonimele lui – Dragoste, Adevăr, Frumos, Dreptate, Armonie etc. – care locuieşte printre noi. 2. Abia învăţasem să scriu, când bunicul meu Ioan Dabija mă alesese dintre toţi nepoţii pe mine, pentru că făceam literele mari cât un sfert de foaie fiecare, ca să-mi dicteze […]