Nicolae Dabija, Așchii de cer


Nicolae Dabija, Așchii de cer

Este foarte important ca unui copil să i se spună o rugăciune. Pe când eram copil, bunica mă învăța să îmi fac cruce, iar tata mă învăța să scriu. Eu am confundat aceste lucruri astfel țin pixul cu trei degete ca și cum m-aș ruga. În felul acesta scrisul pentru mine este ca o rugăciune. […]

1. Dumnezeu e o fiinţă-stare. El este Binele, cu toate sinonimele lui – Dragoste, Adevăr, Frumos, Dreptate, Armonie etc. – care locuieşte printre noi. 2. Abia învăţasem să scriu, când bunicul meu Ioan Dabija mă alesese dintre toţi nepoţii pe mine, pentru că făceam literele mari cât un sfert de foaie fiecare, ca să-mi dicteze […]