Binecuvântează, Doamne, pe vrăjmaşii mei…

5521

„… Vrăjmaşii m-au împins şi mai mult spre Tine, în braţele Tale, mai mult decât prietenii…” (din „Rugăciune pentru vrăjmaşi” a marelui Mitropolit sârb Nicolae Velimirovici)

Binecuvântează, Doamne, pe vrăjmaşii mei.

Şi eu îi binecuvântez. Şi nu-i blestem.

Ei au făcut să-nvăţ – ca să m-auzi! – cum să Te chem.

Şi cum să zbor, cu glezna prinsă în butucii grei.

 

Ei au făcut să cred în Bunătate, ca în Tine

mai mult ca cei care îmi lăudau izbânda;

să spun ca Iov: că rău-i tot un bine

şi ca pe o binecuvântare să-mi suport osânda.

 

Nu de la buni am învăţat, tot de la răi:

de Tine, nu de moarte, să mă tem.

Binecuvântează, Doamne, pe vrăjmaşii mei.

Şi eu îi binecuvântez. Şi nu-i blestem.

 

În tineri ani, când mă mândream cu mine

şi zădăram cu vreo metaforă vecia,

ei mă făceau să-mi amintesc de Tine

şi să Te rog să-mi ierţi nimicnicia.

 

Şi viaţa cum se deapănă precum un ghem –

să simt, călcând pe lacrimi, paşii Tăi…

Binecuvântează, Doamne, pe vrăjmaşii mei.

Şi eu îi binecuvântez. Şi nu-i blestem.

 

Nicolae Dabija


Articole postate de același autor
5335

Așchii de cer

1. Poetul american Paul Zimmer credea că cel mai important lucru nu este de unde vii, dat fiind şi faptul că acel loc nu-l poţi schimba, ci încotro mergi. 2. Se spune că atunci când dăruieşti celora care au nevoie de darul, de generozitatea, de bunătatea ta, este ca şi cum îl împrumuţi pe Cel […]