Raiul și iadul nu sunt două locuri diferite. Și nici preotul nu este cel de dă bilete pentru Rai. Pentru că toți vom vedea slava Lui Dumnezeu, independent de preoți și vlădici. Treaba preotului, și-a vlădicii, și a clerului, și-a duhovnicului este tămăduirea, astfel încât, atunci când vom vedea slava, să vedem Lumină, lumină, Lumină, iar nu foc. Tămăduirea aceasta, asta-i treaba lor. Vasăzică, treaba preotului nu e să slujească Tainele iar tămăduirea s-o lase pe seama lui Dumnezeu pe lumea cealaltă.
E ca și cum te-ai duce la doctor și i-ai spune că te doare ceva, iar doctorul îți citește o rugăciune ca să te faci bine pe lumea ailaltă. Păi acolo ne vindecă doctorul? Nici vorbă. Și părinții spun că aici trebuie să ne vindecăm. după moarte "nu mai este pocăință". Acum este. Ori ne vom tămădui aici, ori nu. Când o să te duci dincolo, o să-L vezi pe Dumnezeu ca foc, care e tot un fel de mânduire, pentru că omul nu piere; totuși, nu este îndumnezeire.
IPS Ierótheos Vlachos, Mitropolitul Nafpaktosului, Dogmatica empirică după învățăturile prin viu grai ale Părintelui Ioannis Romanidis, Volumul II, Editura Doxologia, Iași, 2017, p. 640-541
