Actualitate

Profesorul Constantin Tomescu (1890-1983) și Facultatea de Teologie din Chișinău prezentate la seara duhovnicească din cadrul USM

1285

“Profesorul Constantin Tomescu (1890-1983) și Facultatea de Teologie din Chișinău" este tema conferinței zilei de miercuri, 6 noiembrie 2019, ora 18.00, de la Biserica «Întâmpinarea Domnului» din incinta USM. Invitatul serii este dna dr. Silvia Corlăteanu-Granciuc, secretar ştiinţific al Institutului de Istorie din Chișinău.

În cadrul serii duhovnicești va fi prezentata cartea "Tomescu, Constantin N. Jurnal din viața mea".

Profesorul Constantin Tomescu s-a născut la 20 februarie 1890, în Con­stanţa. A absolvit Semi­narul „Veniamin Costache” din Iaşi (1912), apoi şi-a continuat stu­diile la Facultatea de Teologie din Bucureşti (1912-1916), care-i va conferi şi doctoratul în teologie (1927). A participat ca voluntar în Primul Război Mondial (1916-1918).

După Unirea Basarabiei cu România (27 martie 1918) se stabileşte la Chişinău, unde o perioadă îndelungată (1919-1942) deţine funcţia de director al Cancelariei (secretar general) Arhiepiscopiei Chişinăului şi consilier cultural. Desfăşoară activitate didactică – profesor suplinitor (1926), agregat (1927) şi titular (1930) la Catedra istoria Bisericii Ortodoxe Române de la Facultatea de Teologie din Chişinău (1926-1941), încadrat apoi la cea din Cernăuţi–Suceava (1941-1946); a fost primul prodecan al Facultăţii de Teologie din Chişinău; membru din partea mirenilor în Adunarea eparhială a Arhiepiscopiei Chişinăului şi în Congresul Naţional Bisericesc.

În capitala Basarabiei, împreună cu Toma Gh. Bulat, a întemeiat şi condus activitatea „Arhivelor Basarabiei”, revistă de istorie şi geografie a moldo­venilor dintre Prut şi Nistru (1929-1938). A cola­borat la „Luminătorul”, „Misionarul” şi „Revista Societăţii Istorico-Arheologice Bisericeşti” din Chişinău. În paginile acestor ediţii periodice, a publicat o mulţime de articole, studii, recenzii, loturi de documente, adnotări etc.


Articole postate de același autor
3131

Inima omului nu se liniștește, până nu se odihnește în Hristos

Ca și primii oameni, în microcosmosul nostru lăuntric săvârșim și noi același păcat. Același fruct oprit stă ispititor în fața noastră, același șarpe ne înșală și noi călcăm aceeași poruncă. Dar imediat după judecata lui Dumnezeu, conștiința începe să ne tortureze. Cerul inimii noastre se întunecă. Norii groși acoperă strălucirea Soarelui Dreptății. Sufletul nostru începe […]