Părintele duhovnic Sava Aghioritul irosea ceasuri întregi ea să pomenească sufletele celor vii şi ale celor morţi şi păstra în suflet o taină.
Este vorba despre o vedenie pe care o avusese când era încă preot tânăr la Schitul Sfântului Iacob, cu un înger care sub înfăţişarea preotului spăla şi curăţa păcatele „în Sângele Mielului”.
Spre sfârşitul vieţii, înainte de moarte, s-a gândit că n-ar trebui să tăinuiască descoperirea, de aceea a consemnat-o şi a lăsat-o printre manuscrisele lui.
In 1925, părintele Ioachim Spetzieris, căutând printre hârtiile părintelui a aflat-o şi a copiat-o. O redăm şi noi integral:
Către cei care se întreabă de ce pomenesc emoţionat fiecare nume şi scot părticele la Liturghiile pe care le săvârşesc.
In anul 1843, am plecat de la mănăstirea Ivir, la mănăstirea Sfântul Dionisie, aşezându-ne la schitul de sus al acesteia, cu hramul Sfântul Iacob, fratele Domnului, care era vechi şi pe care egumenul meu a hotărât să-l înnoiască din temelii. Şi a venit arhiereul la târnosire. în ajun, seara, un ieromonah al mănăstirii a făcut picioarele Sfintei Mese şi Proscomidiarul şi a pus la fiert amestecurile necesare pentru târnosire.
Dimineaţă, după târnosire şi Sfânta Liturghie, episcopul a zis bătrânului meu:
– Te rog, dă-i câteva pomelnice părintelui Sava, care face Sfânta Liturghie în fiecare zi, să le pomenească 40 de zile la Proscomidie.
Egumenul i-a zis:
– Daţi-i câte doriţi. Şi a scris arhiereul pe un pomelnic 62 de nume iar primul l-a trecut pe părintele Ştefan cel adormit. La sfârşit a trecut şi suma.
Şi după ce am pomenit 39 de zile, în ziua în care se înplineau 40, sprijinit pe analog (suportul de pe care se citeşte Sfânta Evanghelie) şi aşteptând să vină egumenul ca să iau binecuvântare pentru Sfânta Liturghie, am adormit şi am văzut în vis că mă aflăm în faţa Sfintei Mese, îmbrăcat în toate veşmintele. Pe ea se aflau Sfântul Disc şi Potirul plin cu Sângele lui Hristos. văd că vine părintele Ştefan (nu eu desigur), ia pomelnicul de la Proscomidie şi linguriţa, aşează cele 62 de nume pe Sfântul Disc, cufundă linguriţa în Sfântul Sânge şi şterge un nume. Apoi iar cufundă şi şterge până s-au terminat toate şi hârtia s-a făcut curată. M-am trezit când a venit bătrânul, i-am povestit cele întâmplate şi mi-a zis:
– Nu ţi-am spus să nu crezi în vise ? După Sfânta Liturghie m-a lămurit:
– Tu nu eşti vrednic ca să fie iertate păcatele acelora. Prin credinţă au primit iertarea, de aceea li se şterg numele lor. Acesta este motivul pentru care pomenesc numele tuturor.
Extras din Pr. Stefanos Anagnostopoulos, Explicarea Dumnezeiestii Liturghii, Editura Bizantina 2005, p.174-175
