Preotul Gheorghe Loghinoaia de la Mănăstirea Bogdăneşti are grijă zilnic de peste 130 de suflete. A construit un cămin de bătrâni, unde are grijă ca vârstânicii să aibă unde să doarmă şi ce se mănânce. Părintele Longhinoaia nu primeşte nici un fel de sprijin de la autorităţi.
În judeţul Suceava, la 15 kilometri distanţă de municipiul Fălticeni, se află comuna Bogdăneşti. Aici, voievodul Bogdan I (1359 – 1365) a construit mănăstirea Bogdana, schitul Bogdăneşti sau Bogoslovul, pentru a sevi drept biserică domnească. Lăcaşul de cult, construit din lemn, a fost distrus de tătari, în anul 1510. Cu sprijinul lui Bogdan al III-lea, fiul lui Ştefan cel Mare, călugării au reuşit să refacă mănăstirea, însă la doar câţiva ani distanţă, în 1542, domnitorul Petru Rareş mută aşezământul, întemeiind Mănăstirea Râşca. Conform documentelor istorice, între 1528 – 1573, Mănăstirea Bogdăneşti a fost schit de călugări, iar între 1630 – 1745 schit de maici. În anul 1994, aşezământul de la Bogdăneşti a prins viaţă din nou. Preotul Gheorghe Loghinoaia, ajutat de localnici, a rezidit mănăstirea, după ce cu un an înainte a marcat vechiul lăcaş de rugăciune prin înălţarea unei troiţe. Astfel, a fost zidită biserica, turnul clopotniţă, chiliile şi a fost săpată o fântână adâncă de 20 de metri. Preotul Gheorghe Loghinoaia a înfiinţat în jurul bisericii Aşezământul creştin filantropic „Acoperământul Maicii Domnului”. Aici îşi găsesc adăpost şi hrană aproape 140 de persoane fără posibilităţi materiale de întreţinere. „Mănăstirea Bogdăneşti a fost întemeiată de la început numai cu scop filantropic pentru ajutorul bătrânilor rămaşi fără locuinţă, abandonaţi de propria familie sau a persoanelor nevoiaşe ajunse în pragul disperării. Începând din anul 2005, în internatul mănăstirii locuiesc zilnic aproximativ 125 de persoane de felul acesta, între care un număr de 26 de persoane sunt în amară suferinţă la pat şi primesc îngrijire adecvată”, a explicat preotul Gheorghe Loghinoaia. Acesta a ţinut să precizeze că singura sursă de aprovizionare pentru cele necesare, bani pentru hrană şi medicamente, este uşa altarului, unde banul sau dania omului milostiv, după cum spune preotul Loghinoaia, se împarte celor mai săraci. „Când am venit aici totul era gol, verde, un câmp imens. Am făcut tot ce se poate vedea fără bani, fiecare a ajutat cum a putut, s-a zidit de pe o zi pe alta, însă cu ajutorul lui Dumnezeu am reuşit să le ducem pe toate la capăt”, a spus preotul Gheorghe Longhinoaia. Părintele de la Bogdăneşti încearcă să ajute cât mai multă lume. Principalul sprijin al preotului din Bogdăneşti sunt oamenii care vin din toate colţurile ţării încărcaţi cu alimente şi medicamente necesare bătrânilor, mulţi dintre ei bolnavi, ţintuiţi la pat. Atunci când părintele Gheorghe Longhinoaia intră în cămin, toţi bătrânii, cât sunt ei de bolnavi, vor să-l atingă pe cel care îi îngrijeşte, încercând să-şi arate recunoştinţa. Camerele în care locuiesc bătrânii sunt curate, pline de lumină, iar de pe noptiere nu lipsesc icoanele. Multe dintre persoanele ce locuiesc în aşezământul de la Mănăstirea Bogdăneşti sunt abandonate de copii ori nu au copii care să aibă grijă de ei. Un bătrân pe nume Dumitru, născut fără vedere, se numără printre persoanele de care preotul Gheorghe Longhinoaia are grijă.
„Nu pot să îmi exprim în cuvinte mulţumirea faţă de părintele Longhinoaia. Are grijă de noi, ne-a oferit un acoperiş deasupra capului, mâncare, medicamente, tot ce avem nevoie pentru a avea o bătrâneţe liniştită. Dacă nu era el, eu nu ştiu dacă acum mai eram în viaţă, nu am pe nimeni să mă îngrijească”, a povestit bărbatul. Preotul Gheorghe Loghinoaia nu refuză să ajute nici o persoană care îi cere ajutorul. Printre cei de care are grijă se numără şi Radu Bălosu, un tânăr ce locuieşte deja de opt ani de zile la mănăstire. Acesta are grijă de pangar, fiind mulţumit că îl poate ajuta în acest fel pe părinte. Radu este tocmai din Bucureşti, însă o bună perioadă de timp a stat prin orfelinatele din Siret şi Gura Humorului, unde nu a dus-o chiar tocmai bine, însă la Bogdăneşti şi-a găsit liniştea şi se simte aici ca şi acasă. Radu vinde de toate, cadele, icoane, lumânări, acatiste şi chiar are un slogan. „Dacă ai cumpărat o lumânare, o icoană, o carte de suflet, o candelă, ai ajutat căminul de bătrâni de la Mănăstirea Bogdăneşti”, aşa sună îndemnul lui Radu pentru toţi vizitatorii Mănăstirii Bogdăneşti. Bucureşteanul îi este recunoscător părintelui Gheorghe Longhinoaia, pentru că, după experienţele neplăcute trăite prin orfelinatele din ţară, simte şi el că a găsit un loc unde este iubit şi apreciat pentru ceea ce face.
„Părintele Gheorghe este extrem de bun cu toată lumea. Eu îi mulţumesc că m-a primit la mănăstire pentru că cine ştie ce se alegea de capul meu. Majoritatea copiilor din orfelinate au o viaţă grea, iar după ce împlinesc 18 ani şi nu mai sunt acceptaţi în centre de plasament, viaţa devine mult mai dificlă. Aici la Bogdăneşti mă simt foarte bine şi totul i se datorează preotului Gheorghe Longhinoaia”, a mai spus Radu Bălosu. Nemulţumirea cea mare a părintelui este aceea că statul nu îi sprijină în niciun fel pe cei amărâţi. Părintele este conştient că nu poate ajuta chiar pe toată lumea, însă ar vrea să vadă mai multă implicare din partea statului, să-i ajute într-un fel sau altul pe cei necăjiţi şi bolnavi. „Ăştia a cui sunt, nu tot statul este responsabil pentru ei? Noroc de oamenii buni care îi ajută pe cei mai năpăstuiţi de soartă. Noi aici la cămin avem grijă de bătrâni doar cu sprijinul venit de la persoane cu inimă mare ce se gândesc la aceşti bătrâni amăriţi şi bolnavi, care nu au pe nimeni în lumea asta”, a explicat părintele Longhinoaia.
sursa adevarul.ro
