„Părinte Cleopa, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!”

1413

 

În toamna anului 1947, mergând Părintele Cleopa la Bucureşti să cumpere sfinte vase pentru noul paraclis, a fost invitat într-o seară la profesorul universitar Alexandru Mironescu, unde se adunase multă lume, preoţi şi intelectuali, şi fiecare rostea câte un cuvânt duhovnicesc.

Când a început să vorbească Părintele Cleopa, după câteva minute, icoana Maicii Domnului din perete a început a se legăna singură, scoţând un sunet ca de harpă. A fost un moment foarte emoţionant, nemaiîntâlnit până atunci, încât toţi s-au minunat şi au dat laudă lui Dumnezeu şi Maicii Domnului, spunând cu lacrimi: „O minune! O minune a Maicii Domnului!”, apoi ziceau: „Părinte Cleopa, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!”.

Părintele Cleopa împreună cu câţiva sihaștri din Munţii Sihlei şi ai Sihăstriei, ştiau că în partea locului se nevoia, alături de pustnicii noştri, şi un mare sihastru rus, anume Episcopul Ioan, făcător de minuni.

Acest sfânt al zilelor noastre era refugiat în această zonă din cauza războiului şi terorii ateiste din Rusia şi îşi avea sălaşul în Munţii Neamţ din împrejurimi. Dar nimeni nu ştia viaţa şi bordeiul lui. Şi era plin de harul Duhului Sfânt, încât uneori se arata oamenilor la vedere, iar alteori, asemenea sfinţilor de odinioară, nu-l putea vedea nimeni, chiar dacă trecea pe lângă el. Despre aceasta spunea Fericitul Episcop numai duhovnicului său, Ieroschimonahul Vasian de la Sihla (†1955), precum şi duhovnicului Teodul Varzare de la Mănăstirea Agapia (†1981), care ştia limba rusă.

Întâlnindu-se odată în pădure cu duhovnicul Teodul, la locul numit Poiana Trapezei, Sfântul Episcop Ioan i-a spus:

‒ Ştiu că te duci să te spovedeşti la Părintele Cleopa, dar astăzi nu este la Sihăstria, căci este chemat la Mănăstirea Neamţ la consiliu. Întoarce-te înapoi la Agapia şi vei veni în altă zi!

‒ Dar când să vin, Prea Sfinţite?

‒ Nu te îngriji de aceasta sfinţia ta, că are Dumnezeu grijă de toate!

Altădată iarăşi venea Părintele Teodul la Părintele Cleopa pentru spovedanie şi, ca prin minune, fiind înainte-văzător, Sfântul Episcop Ioan îl aştepta în marginea pădurii. Apoi i-a zis:

‒ Acum Părintele Cleopa este la mănăstire şi poţi să mergi la Sfânta Spovedanie. Şi eu mă duc adeseori la Sihăstria la Sfânta Liturghie, dar nu mă vede nimeni, cu darul lui Hristos!

Din Arhimandrit Ioanichie BălanPatericul românesc, Editura Mănăstirea Sihăstria, pp. 744-745


Articole Asemănătoare
2066

Nu-ţi fac nici un rău, nici tu să nu-mi faci mie!

Ieroschimonahul Orest Baldovin, de la Chilia „Sfântul Ipatie” – Vatopedu, din Muntele Athos (†1878) Acest părinte vrednic de pomenire, împreună cu fratele său, Anastasie, au fost cei mai apropiaţi ucenici ai Sfântului Ierarh Calinic. Era de loc din împrejurimile oraşului Bucureşti. În anul 1830 intră în obştea Mănăstirii Cernica, unde primeşte îngerescul chip al călugăriei, […]

Articole postate de același autor
418

Sfintele mănăstiri sunt găselnițe spirituale, unde pacea, mila și harul lui Dumnezeu se odihnesc în sufletele călugărilor

În perioada 20 – 22 decembrie 2018, Episcopul Ioan al Sorocii, având binecuvântarea Înaltpreasfințitului VLADIMIR, Mitropolitul Chișinăului și al întregii Moldove, a întreprins un pelerinaj pe la sfintele mănăstirii din cuprinsul Mitropoliei Moldovei și Bucovinei. Astfel, în seara zilei de joi, 20 decembrie, arhiereul vicar a pășit pragul străvechei Lavre a Neamțului, unde a fost […]