Povestioare cu si despre copii…

8252

Un copil de 4 anişori aflase de la vecini de un bătrân a cărui soţie murise de curând. Copilul, văzând bătrânul plângând în curtea casei, s-a apropiat şi s-a aşezat la pieptul lui. Când mama lui l-a întrebat ce a făcut la vecin, copilul a răspuns:
– Nimic, l-am ajutat numai să plângă.

***

Profesoara D.M. studia cu grupul ei din clasa întâi un tablou cu o familie. În tablou era un copil, care avea părul de altă culoare decât restul membrilor familiei. Unul din copiii din grup sugeră că acel copil din tablou era adoptat.
Atunci, o fetiţă din grup spuse:
– Eu ştiu totul despre adopţii pentru că eu sunt adoptată.
– Ce înseamnă să fii adoptat? întrebă un alt copil.
– Înseamnă că tu creşti în inima mamei tale, în loc să creşti în burta ei, a spus fetiţa.

***

J. încerca să reuşească să obţină un loc in echipa de fotbal a şcolii. Mama lui ştia că băiatul pusese suflet în asta şi se temea că nu va fi ales. În ziua în care locurille au fost repartizate, Jaime ieşi alergând cu ochii sclipind, mândru şi emoţionat.
– Ghiceşte mamă, strigă şi apoi spuse cuvintele care au rămas ca o lecţie pentru mama lui. Am fost ales să aplaud şi să animez.

***

Un copil de 10 ani stătea în faţa unei vitrine a unui magazin de pantofi pe stradă, desculţ, privind prin fereastră şi tremurând de frig. O doamnă se apropie de copil şi îi spuse:

– Micuţul meu prieten, la ce te uiţi cu atâta interes prin fereastra asta?

– Îi ceream lui Dumnezeu să-mi dea o pereche de pantofi, a răspuns copilul.

Doamna l-a luat de mână şi au intrat în magazin. Ceru vânzătorului o jumătate de duzină de şosete pentru copil. Întrebă dacă i-ar putea da un vas cu apă şi un prosop. Vânzătorul îi aduse ceea ce i-a cerut. Ea luă copilul în spatele magazinului, îi spălă picioarele şi i le-a şters. Atunci vânzătorul sosi cu sosetele. Doamna îi puse o pereche copilului şi îi cumpără o pereche de pantofi. Restul de şosete i le dădu copilului. L-a mângâiat pe cap şi i-a zis:

– Nu e nicio îndoială că acum te simţi mai bine micuţule!

Când ea se întoarse ca să plece, copilul o prinse de mână şi, privind-o cu lacrimi în ochi, o întrebă:

– Dumneavoastră sunteţi soţia lui Dumnezeu?

Cu trecerea anilor ne pierdem inocenţa, care nu este altceva decât înţelepciunea pe care ne-a dat-o în dar Dumnezeu. Dacă privim viaţa cu ochi de copil, s-ar putea să înţelegem mai bine acest joc de a trăi şi a evolua.

 


Articole Asemănătoare
3744

Doi soți din raionul Dondușeni cresc și educă cinci copii abandonați

Sunt copiii din vis. Cinci la număr și sunt cea mai mare avere a familiei Teslari din satul Rediul Mare, raionul Dondușeni. Deși nu au copii biologici, casa le este plină de micuți, luați deocamdată în regim de plasament de la orfelinat. Abandonați de propriii părinți, micuții se bucură de o viață normală de familie […]

Articole postate de același autor
1929

Fericit cel care caută la sărac şi la sărman

Fericit cel care caută la sărac şi la sărman; în ziua cea rea îl va izbăvi pe el Domnul (Psalmul 40, 1) Este plină lumea de oameni săraci, bolnavi, orfani, văduve, bătrâni, care aşteaptă o mângâiere de la noi, o bucată de pâine, o hăinuţă, o rugăciune, o privire duioasă, un cuvânt bun. Oricui cere […]