Astăzi, Biserica îi pomenește pe Sfinții Părinți după trup ai Domnului nostru Iisus Hristos. Privind genealogia Mântuitorului, suntem invitați să ne gândim nu doar la o înșiruire de nume, ci la o istorie vie, purtată din generație în generație, cu responsabilități, căderi, ridicări și, mai ales, urmând o chemare.
Adesea ne gândim la ce vom lăsa în urmă: un nume, o casă, bunuri agonisite cu trudă. Ne dorim să le oferim celor care vin după noi siguranță și stabilitate. Toate acestea sunt firești, dar nu sunt suficiente. Genealogia lui Hristos ne arată limpede că nu sângele și nici nu averea mântuiesc, ci legătura vie cu Dumnezeu.
În familiile noastre, se transmite adesea totul: case, pământuri, obiceiuri, chiar și conflicte nerezolvate. Credința se transmite mai greu. Ea se oferă prin exemplu, prin atmosferă, prin felul în care copiii ne văd rugându-ne, iertând, postind...
Poate că această duminică este un bun prilej să ne întrebăm: ce vor duce mai departe cei care vin după noi? Doar un nume de familie și niște bunuri sau și credința strămoșească? Vor ști ei că postul nu este o interdicție, ci o formă de libertate? Că rugăciunea nu este o obligație, ci o respirație a sufletului? Că bucuria adevărată nu vine din exces, ci din pace?
Dacă reușim să lăsăm celor de după noi credința trăită firesc, cu măsură și cu dragoste, atunci chiar și puținul material va fi suficient. Iar dacă lăsăm doar lucruri, fără Dumnezeu, ele se pot risipi ușor. Adevărata moștenire este cea care nu se pierde: credința vie, care trece din inimă în inimă și îl face pe om să rămână om, indiferent de vremuri.
Pr. Octavian Moșin





