Iubirea pe care Dumnezeu o poartă oamenilor îşi află expresie simbolică în iubirea maternă, atât de firească şi atât de cunoscută fiecăruia dintre noi. În infinita Sa iubire, Domnul „are grijă de noi” (cf. I Petru 5,7) şi, în virtutea acestei griji, ne trimite încercări şi suferinţe.
Care mamă iubitoare nu-şi întristează uneori odrasla, supunând-o la o pedeapsă sau refuzându-i o anumită plăcere, ştiind că o asemenea privare îi va fi copilului spre folos? Copilul plânge, mica lui suferinţă pare insuportabilă, nedreaptă, inima mamei suferă, dar, luând în consideraţie binele copilului, care îi este mai scump ca orice altceva pe lume, rămâne statornică în hotărârea luată. De câte ori, într-o clipă de suferinţă, nu ne asemănăm şi noi cu acei copii nechibzuiţi?
De bună seamă că iubitorului Dumnezeu, în nemărginita Sa milostivire, îi este milă de noi, mai mult decât i-ar fi celei mai gingaşe mame. Putem fi siguri că şi pentru noi va veni clipa când „întristarea se va preface în bucurie” (Ioan 16,20). Atunci vom înţelege că „suferinţele din vremea de acum nu au nici o însemnătate faţă de mărirea care ni se va descoperi” (Romani 8, 18).
Extras Fiecare zi, un dar al lui Dumnezeu: 366 cuvinte de folos pentru toate zilele anului,
Editura Sophia, p. 292
