Din necredinţă deznădăjduim

2624

E o cale foarte complexă procesul ăsta de ieşire din deznădejde. El cere smerenie şi cere credinţă. Din necredinţă deznădăjduim. Nu-L credem pe Dumnezeu, care zice: „Pe cel ce vine la Mine nu-l voi scoate afară, cel ce cheamă Numele Meu se va mântui, n-am venit în lume pentru cei drepţi, ci pentru cei păcătoşi”. Nu-L credem. Dar când vine diavolul şi zice: „Nu te vei mântui că ai făcut cutare şi cutare treabă! Dumnezeu nu te mai iubeşte”, îndată îl credem.

Aşa că este nevoie de credinţă. Să primim iertarea lui Dumnezeu, pur si simplu, în spovedanie. Ne-am spovedit neputinţa noastră. Care-i pricina deznădejdii voastre? Vreun păcat? Nu este nici un păcat care să biruiască iubirea de oameni a lui Dumnezeu.

Ieromonah Savatie Baștovoi, A iubi înseamnă a ierta, ediția a II-a, Editura Cathisma, București, 2006, p. 106-107


Articole Asemănătoare
2306

Cum să ne mântuim în vremurile acestea tulburi

Bucuria cea mai mare, slava, cinstea, precum şi bogăţia cea mai de preţ pe care o poate avea un cuplu este de a avea dragoste unul pentru celălalt. Mai bine este să fiţi săraci şi să aveţi dragoste, decât să aveţi bogăţii şi să vă lipsească dragostea. Dacă aveţi dragoste, Îl aveţi pe Dumnezeu, şi, […]

Articole postate de același autor
4042

Deșertăciunea căutărilor omenești

IV. Omul se naşte ca o făptură cu totul lipsită de înţelepciune şi îşi petrece primii ani din viaţă în neputinţă şi prostie. Rîde şi plînge fără de pricină. Dacă-l împingi, cade şi dacă îi întinzi mîna, ţi-o întinde şi el pe a lui. Cine îşi mai aduce aminte de vremea aceea? Laudele şi ocările […]