Din necredinţă deznădăjduim

5580

E o cale foarte complexă procesul ăsta de ieşire din deznădejde. El cere smerenie şi cere credinţă. Din necredinţă deznădăjduim. Nu-L credem pe Dumnezeu, care zice: „Pe cel ce vine la Mine nu-l voi scoate afară, cel ce cheamă Numele Meu se va mântui, n-am venit în lume pentru cei drepţi, ci pentru cei păcătoşi”. Nu-L credem. Dar când vine diavolul şi zice: „Nu te vei mântui că ai făcut cutare şi cutare treabă! Dumnezeu nu te mai iubeşte”, îndată îl credem.

Aşa că este nevoie de credinţă. Să primim iertarea lui Dumnezeu, pur si simplu, în spovedanie. Ne-am spovedit neputinţa noastră. Care-i pricina deznădejdii voastre? Vreun păcat? Nu este nici un păcat care să biruiască iubirea de oameni a lui Dumnezeu.

Ieromonah Savatie Baștovoi, A iubi înseamnă a ierta, ediția a II-a, Editura Cathisma, București, 2006, p. 106-107


Articole Asemănătoare
192

Tot ce faci, să faci pentru slava lui Dumnezeu

Cum să procedăm să ne păstrăm pacea duhovnicească, optimismul, credinţa trăind într-un oraş atât de stresant şi de aglomerat cum este Bucureştiul? Cum să facem să ne folosim cât mai bine timpul, atât de puţin liber, în scopul dobândirii unui mod duhovnicesc? Cred că oamenii ar mai găsi timp de rugăciune dacă ar renunţa la […]

Articole postate de același autor